(P)
Antioxidant care are grijă de inima dumneavoastră. Acest produs vine în sprijinul sistemului imunitar, ajută la buna funcţionare a sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos, fiind util şi pentru sănătatea părului şi a pielii. Conservă integritatea membranelor celulelor din organism înlăturând radicalii liberi care distrug membranele.
Un documentar realizat de 'In Premieră' cu sprijinul RISE Project.
”RESURSE de Sărăcie”.
Un reportaj despre cum au ajuns pe mâna SPIONILOR ȘI STRĂINILOR INFORMAȚIILE CLASIFICATE DESPRE ZĂCĂMINTELE IMPORTANTE ALE ROMÂNIEI. “Dam cupru, dam aur, dam tot, și Romania este vândută la pachet”.
Spioni care vânează informații despre zăcaminte secrete, companii care cumpăra pe nimic și exploatează tot ce pot, interese de miliarde și un stat care a distrus cu buna știința o industrie ce putea fi profitabila.
Ce-ar fi putut fi Romania și unde a ajuns.
19 octombrie 2012 – SRI opreşte pe Aeroportul Otopeni un cetăţean rus suspectat că ar fi atentat la siguranţa noastră naţională. Asupra lui e găsit un stick cu hărţi geologice şi documente secrete. Imediat, procurorii încep să investigheze mai mulţi cetăţeni străini pentru deţinere de informaţii clasificate legate de zona Moldova Nouă. Ce să caute spionii la Moldova Nouă? Răspuns: o comoară!
„Munţii ăştia sunt metaliferi, toţi sunt bogaţi. Lanţul ăsta de filoane care merge de aici, din Carpaţii Occidentali, merge până în Iugoslavia, până în Bulgaria. De-aia râvnesc, toată lumea vrea Apusenii. Toţi îl vor! Pentru că este o sursă extraordinară de rezerve pe care noi cu nonşalanţă le dăm la alţii şi vrem să transformăm totul în zona munţilor Apuseni în iazuri de decantare, în halde de steril…” (Eugen Cornea, topograf).
“Vindem pe nimic o ţară care este una dintre cele mai bogate din Europa la resurse, dar care, suspect, ne e descrisă ca fiind epuizată… Noi ne-am obişnuit să distrugem, să ascundem şi să împărţim pe furiş. Fără teama de consecinţe, fără garanţii, fără profit pentru România. Lumea gâfâie în goana după resurse, iar noi, din ’98 încoace, le tot dăm pe ale noastre, ieftin şi inconştienţi. Până când vom rămâne exact atât de săraci pe cât ni se spune astăzi că suntem…”
Noi ne-am obişnuit să distrugem, să ascundem şi să împărţim pe furiş. Fără teama de consecinţe, fără garanţii, fără profit pentru România.
Lumea gâfâie în goana după resurse, iar noi, din ’98 încoace, le tot dăm pe ale noastre, ieftin şi inconştienţi. Până când vom rămâne exact atât de săraci pe cât ni se spune astăzi că suntem…