Video.Ţibau-un munte necunoscut turiştilor

Munții Ţibăului, izolaţi şi necunoscuţi de turiştii iubitori ai muntelui.

Un reportaj realizat de Televiziunea Româna,arată frumuseţile din zona munţii Ţibaului şi împrejurimile acestora. Poluare zero, văi cristaline mărginite de luminişuri înierbate lunci cu fâneţe,păduri seculare de conifere,stânci enigmatice şi legendare  înconjurate de goluri generoase.

Tot în locurile acestea putem găsi din belşug minunatele şi gustoasele fructe de padure, se gasesc din plin şi cele mai gustoase ciuperci specifice locului „Hribii”.

Drumurile forestiere care pătrund şi despart înalţimile acestor munţi ofera acces mai uşor spre vârfurile acestora,situaţi între 1000 şi 1400 de metri.

Localnicii sunt foarte primitori si harnici ,dînşii îşi povestesc cu mândrie legendele care numai în aceasta zona de munte  le poţi auzi.

Cazematele şi tranşeele sapate în stânca şi cimitirele soldaţilor morţi aici, ne amintesc  de cele doua razboaie mondiale care ne arata istoria acestor locuri. Acestea sunt doar câteva dintre ispitele din aria munţilor Ţibăului.

Munţii Ţibăului şi împrejurimile sale (Obcina Mestecănişului, Munţii Suhardului şi Munţii Maramureşului) prezintă un teritoriu necunoscut atât pentru literatura turistică, cât şi pentru geografie. 

Munţii Ţibăului sau, cum sunt denumiţi popular, „Munţii Ţapului", după numele vârfului (Vf . Ţapu-1660 m) care domină prin înălţimea sa aceşti munţi, au o frumuseţe aparte, cu vegetaţie specifică pajiştilor subalpine (Vf. Ţapu, Vf. Măgura Mare, Vf. Jupania), cu pante repezi, uneori abrupte, cu stânci golaşe modelate de vânt, într-un climat periglaciar, sub diferite forme (antropomorfe-sfinx, zooforme, etc.), cu peisaje şi puncte de belvedere spre Obcina Mestecănişului, Mţii Suhard, Mţii Rodna şi cei ai Maramureşului.

Munţii Ţibăului sunt situaţi între Bistriţa Aurie şi Valea Cârlibabei, iar ca arie fac parte administrativ din comuna Cârlibaba (80%). Râul Bistriţa Aurie îi desparte de Munţii Suhard, la est pârâul valea Cârlibabei ,formează graniţa cu Obcina Mestecănişului, la nord pâraiele valea Cârlibabei, Bahna şi Sărata îi delimitează de extremitatea nord-vestică a Obcinei Mestecănişului. Graniţa de nord coboară spre vest pe linia de frontieră pentru a cuprinde Jupania până la pârâul Pârcălab. De aici, Munţii Ţibăului fac corp comun cu Munţii Maramureşului, linia de demarcaţie vestică trecând muntele spre sud, pe la pârâul Jupania, apoi pe Ţibăul Superior, apoi se continuă pe pârâul Sălhoi, pe şaua dintre Zâmbroslav şi Măgurica, pe pârâul Zâmbroslav şi pe Fântânele până la confluenţa cu Bistriţa Aurie.

Vechii locuitori i-ar fi denumit „Munţii Boului", iar, prin prescurtare „Ţibou" şi, mai târziu, „Ţibău". În „Noul dicţionar lingvistic al României (Moldovei şi Bucovinei)", „Ţibău" este un zoonim dat după turmele de bouri care au existat până în secolul al XIX-lea, când a fost vânat ultimul exemplar de bour. Deci, zoonimul „Ţibău" îşi are originea de la animalele care au vieţuit în trecut pe aceste meleaguri. I. Sârcu, în cartea sa „Geografia fizică a R. P. România" îi denumeşte „Munţii cristalini ai Bistriţei Aurii", în cuprinsul cărora intră „Munţii Zâmbroslavului şi Munţii Ţapului".