Informatii despre comuna Carlibaba

                          Informatii despre comuna

      Cel mai insemnat eveniment cu care se poate mandrii Carlibaba este descalecatul lui Bodgan, care, trecand muntii din Maramures in anul 1359 alunga pe urmasul lui Dragos, Balc si declara independenta Moldovei. Trecerea voievodului prin aceste locuri este marcata de obeliscul comemorativ aflat chiar in centrul comunei. In timp, granita dintre Ardeal si principatul Moldovei a ramas fixata pe cursul superior al Bistritei Aurii si, poate si din acest motiv, tinutul a ramas relativ nepopulat timp de cateva sute de ani. Anexarea Tarii de Sus a Moldovei de catre Imperiul Habsburgic modifica insa situatia si, astfel, in jurul anului 1790, baronul Anton Manz intemeiaza localitatea Mariensee, pe malul stang al Bistritei Aurii, aducand colonisti germani de confesiune evanghelica din zona Zips si deschide exploatarea minelor de argint din Muntele Fluturica. Pe malul drept al Bistritei, aflat sub jurisdictie ungara, se dezvolta in paralel localitatea Ludwigsdorf (nume oficial: Radnalajosfalva), majoritatea populatiei formand-o aici germanii romano-catolici veniti din Silezia Superioara si Boemia. In urma Marii Uniri, cele doua localitati surori despartite doar de apa Bistritei se contopesc, si, sub numele de Carlibaba Veche si Carlibaba Noua formeaza comuna Carlibaba, fiind integrate judetului Campulung. Evenimentele tragice din anul 1940 afecteaza in mod profund localitatea; Carlibaba Noua este anexata Ungariei hortiste, iar Carlibaba Veche isi pierde locuitorii de etnie germana care se repatriaza in masa in urma acordului semnat intre Germania hitlerista si Guvernul Romaniei in data de 22 octombrie 1940. In urma lor ramane biserica evanghelica din lemn care va fi apoi transferata Bisericii Ortodoxe si in care se slujeste si astazi.  In urma semnarii tratatului de pace de la Paris din 1947, Transilvania de Nord este retrocedata Romaniei si o data cu ea Carlibaba Noua care este reintegrata comunei Carlibaba. Datorita faptului ca etnicii germani din Carlibaba Noua nu au fost afectati de acordurile de repatriere, prezenta germana pe aceste meleaguri nu a disparut cu totul, asa cum s-a intamplat in alte localitati bucovinene (Iacobeni, Fundu Moldovei, Gura Putnei etc), iar mica parohie romano-catolica Sfantul Ludovic a continuat sa fiinteze pana in ziua de astazi. La recensamantul din anul 2002 comuna avea aproximativ 1980 de locuitori dintre care 1700 romani, 180 germani si 100 ucrainieni (hutuli), acestia din urma fiind grupati mai ales in catunele din Muntii Tibaului si Valea Carlibabei.
   
Comuna Carlibaba este situata in extremitatea nord-vestica a judetului Suceava, fiind ca intindere una dintre cele mai mari.           Comuna Carlibaba se invecineaza:  - la nord, cu Republica Ucraina; - la nord-est, cu hotarele comunei Izvoarele Sucevei; - la est, cu hotarele comunelor Moldova-Sulita, Breaza si Fundu Moldovei; - la sud-est, cu hotarele comunei Iacobeni; - la sud, cu Dorna Candrenilor; - la sud-vest, cu judetul Bistrita Nasaud; - la vest, cu judetul Maramures. Centrul comunei este asezat la confluenta raului Bistrita cu paraul Carlibaba, in locul unde se despart muntii Tibaului, Obcina Mestecanisului si Muntii Suhardului, care inconjoara comuna. 

Teritoriul comunei este foarte bogat din punct de vedere hidrografic, astfel ca raul colector Bistrita Aurie, care izvoraste din Muntii Rodnei si strabate teritoriul comunei, colecteaza apele afluentilor Tibau, Carlibaba, Bila, Lala, Rusaia si Diaca. In apele reci si limpezi traiesc si se dezvolta specii de pesti ca: pastravul, lipanul si lostrita. Vegetatia, alaturi de relief, contribuie la conturarea personalitatii peisajului comunei. In general, covorul vegetal este etajat, ca si clima si solurile, pe verticala, in raport cu altitudinea. Clima este temperat continentala de munte si se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de + 3,9 grade C. Principalele formatiuni vegetale din zona sunt padurile de molid, care urca pana la altitudinea de 1.700m si ocupa peste 80% din teritoriul comunei. Fauna este cea intalnita in toti Carpatii orientali, astfel ca fondul cinegetic consta din exemplare de urs brun, cerb carpatin, mistret, caprior, lup, vulpe. 

Speciile de pasari sunt numeroase. Exista specii rare, ocrotite ca monumente ale naturii, precum cocosul de munte, cocosul de mesteacan, cinteza alpina, gaita de munte, bufnita, pitigoiul si altele. Suprafata comunei este de 272 km patrati iar populatia comunei este de 2.077 persoane. Comuna are in componenta 6 sate: Carlibaba, Carlibaba Noua, Iedu, Sesu, Tibau, Valea Stanii. Economia locala este reprezentata de agenti economici profilati pe activitati de exploatare forestiera, prelucrarea laptelui si a carnii, comert, mici mestesuguri. 

Agricultura este reprezentata prin existenta unei suprafete agricole de 4.866 ha, din care: suprafata arabila 94 ha, pasuni 4.104 ha, fanete 738 ha. Efectivele de animale existente in comuna sunt reprezentate de: 974 capete bovine, 428 capete porcine, 387 capete ovine si peste 200 pasari. Reteaua de invatamant cuprinde 7 unitati, din care 2 gradinite si 5 scoli; populatia scolara este formata din 400 elevi, iar personalul didactic din 24 de persoane. In comuna exista un camin cultural si doua biblioteci. Asigurarea serviciilor de sanatate se realizeaza prin intermediul unui dispensar uman, deservit de 2 medici si 2 cadre medii sanitare. Infrastructura: accesul in comuna Carlibaba se face numai pe cale rutiera. 

Lungimea drumurilor publice este de 80 km, din care drumuri modernizate 19 km, drumuri pietruite 51,5 km si drumuri de pamant 9,5 km. Comuna nu dispune de retea pentru apa potabila, retea de canalizare, linii de cale ferata. Dintr-un total de 2077 locuitori, numai 114 sunt conectati la reteaua de telefonie si 420 sunt abonati la radio si televiziune. Formele de relief, clima si vegetatia, alcatuiesc un cadru natural atractiv care, nefiind poluat de activitati industriale, permite desfasurarea de activitati turistice specifice. In sezonul de iarna exista posibilitatea amenajarii unei partii de schi, iar in celelalte anotimpuri pot fi satisfacute cele mai exigente gusturi ale amatorilor de drumetie. Zona are caracter istoric, etnografic si cultural. 

Obiectivele turistice mai importante sunt: monumentul comemorativ care aminteste de trecerea lui Bogdan I (1359) prin aceasta comuna, rezervatia geologica Piatra Tibaului si rezervatia Lala. Piatra Ţibăului Piatra Tibaului este localizata la confluenta paraului Tibau cu Bistrita Aurie, pe teritoriul comunei Carlibaba si reprezinta un interesant masiv de calcare eocene fosilifere, inalt de 70 m inaltime. Aceasta impresionanta stanca atrage prin masivitatea sa si reprezinta terminatia estica a flisului carpatic. 

Ca aspect geologic, se remarca conglomerate de gresii dispuse peste sisturi cristaline, atribuite perioadei neocene. Urmeaza marne rosii-galbui si cenusiu-verzui peste care se suprapun calcare stratificate, apoi un alt strat de calcare ce contin si ele fauna eocena. 

Calcarele au o grosime mai rar obisnuita (peste 50m), dovedind conditii speciale de acumulare. Protectia stancii s-a impus datorita valorii stiintifice pe care o prezinta si faptul ca aceste calcare ( de foarte buna calitate pentru constructii), ar fi putut fi atras exploatarea si ar fi periclitat existenta ei. Suprafata rezervatiei este de cca. 20,30 ha. Munţii Rodnei, un masiv aparent neprietenos, este înzestrat de natură cu stâncă tare care se pierde în ceaţă, cu păduri care mângâie fără teamă cerul şi cu ape misterioase. 

Nu e uşor pentru oricine să-i urci munţii şi să-i învingi. Trebuie, înainte de toate să-i cunoşti cărările şi secretele şi, apoi, să te împrieteneşti cu ei. Trofeul - o privelişte minunată şi o apariţie spectaculoasă: Lacul Lala, unul dintre cele mai mari lacuri glaciare din ţara noastră. Lacul Lala Mare este un lac glaciar. Este localizat în munții Rodnei, sub vârful Ineu, la o altitudine de 1815 m. Este cel mai extins lac glaciar din Munții Rodnei având suprafața de 5637,5 m². Face parte din Rezervația mixtă „Ineu - Lala”. Lacul glaciar Lala, din munţii Rodnei, este mult mai puţin cunoscut decât „fratele” său din Făgăraş, Bâlea Lac. 

Cei care reuşesc să ajungă aici nu vor regreta nici un moment, pentru că peisajul este de vis.  Ca loc de cazare se poate alege o pensiune din zona Ciocăneşti – Cârlibaba. O cameră cu două paturi nu costă  foarte mult , iar proprietarii au inclus în preţ şi câte o cană de lapte proaspăt de vacă. Traseul spre Lacul Lala pleacă de la drumul care leagă Bucovina de Maramureş. 

De undeva de lângă râul Bistriţa se deschide un drum forestier care poate fi parcurs cu maşina pe o distanţă de 6 km. La finalul acestui drum începe traseul la pas. 

Pentru început, poteca urcă liniştit spre vârf. La jumătatea distanţei este pusă la încercare şi rezistenţa la efort. Stâncile şi jnepenişul fac traseul ceva mai dificil, dar apa care curge din lacul glaciar Lala Mare, aflat la cota 1815, creează o imagine idilică. După circa două ore şi jumătate de mers pe jos se ajunge la destinaţie. 

În afara lacului glaciar în care se află păstrăvi, turiştii pot admira rododendronul, o floare rară de o frumuseţe aparte. Ceva mai sus de Lacul Lala Mare se află Lala Mică, cu o adâncime de numai jumătate de metru. 

Cine îşi doreşte să ajungă şi mai sus poate continua traseul până în vârful Ineu, aflat la circa 2.300 de metri de nivelul mării. Este un traseu pe care turiştii îl ocolesc de obicei pentru că în vârf nu există cabane, iar accesul nu este posibil cu autovehiculele, nici măcar cele de teren. 

Totuşi, cei care ajung să vadă o dată lacul glaciar Lala revin aici, într-o adevărată oază de linişte şi verdeaţă. 

Flora si fauna: 
flora: floare de colt, narcisa, bujorulde munte etc. fauna: capra neagra,cocosul de mesteacan, urs, cerb, lup, mistret etc. Datele primariei:

Personalul primariei Carlibaba: Primar: Gabriel Danciu Viceprimar: Tironeac Pavel Secretar: Cormoş Dorel Contabil: Eremia Vera 

Numele satelor aflate in administratie: Cîrlibaba, Cîrlibaba Nouă, Valea Stânii, Ţibău, Iedu, Şesuri Suprafata: 274 kmp. Intravilan: 1,96 kmp. Extravilan: 272,04 kmp. Populatie: 2100 Gospodarii: 680 Nr. locuinte: 655 Nr. gradinite: 4 Nr. scoli: 4 Nr. licee:0, Nr. universitati:0. 

Asezarea geografica: N-V a judeţului Suceava la 35 km de statiunea Vatra Dornei si 45 km de statiunea Borsa Activitati specifice zonei: Turism montan Creşterea animalelor Lucrări de exploatări forestiere Activitati economice principale: Exploatarea şi prelucrarea lemnului Creşterea animalelor Obiective turistice: Parcul naţional al Munţilor Rodnei Rezervaţia geologică "Piatra Ţibăului" Lacul glaciar "Lala" Pensiunea Mario&Ema - loc cazare 54 locuri Pensiunea Zada - loc cazare 35 locuri Evenimente locale: 29 iunie - zilele Cârlibabei Serbările zăpezii Facilitati oferite investitorilor: 

Existenţa instalaţiei de teleschi cu o lungime de 1800 m Construirea de pensiuni şi cabane turistice Terenuri Forţă de muncă Facilităţi fiscale Proiecte de investitii: Infrastructură apă-canal Spaţii verzi Apărări de maluri Reabilitare drum comunal DC 86A Cârlibaba - Izvoarele Sucevei.         

Spre a putea intelege mai bine aspecte de istorie, de mit ori de legenda, va invitam si pe Dvs - in contextul unei petreceri locale - sa veniti spre a participa inpreuna cu locuitorii zonei la celebrarea "Zilelor Comunei Carlibaba". Evenimentul are loc anual in jurul datei de 29 Iunie de Hramul Sfintilor Petru si Pavel. Veti avea ocazia de a petrece alaturi de satenii zonei frumoase clipe de distractie, de joc, de cant si bucurie, de a gusta bucatele locale si de afla apoi despre o serie de lucruri interesante petrecute aici (prin discutii cu batranii locului sau cu satenii zonei),scrie taradornelor.ro.

Descrierea  parcului national Muntii Rodnei:Preocupari pentru desemnarea ariilor protejate in Muntii Rodnei exista incepand din anul 1932, cand prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1949/1932, reconfirmat prin Legea nr. 137/1995 a fost infiintata Rezervatia Stiintifica Pietrosu Rodnei (182 ha), iar in anul 1979 aceasta a fost declarata Rezervatie a Biosferei in cadrul Programului Omul si Biosfera-Paris – patronat de Organizatia Natiunilor Unite pentru educatie stiinta si cultura. Pe nucleul acestei Rezervatii, ulterior prin Legea nr. 5/2000 a fost infiintat Parcul National Muntii Rodnei, care este arie naturala protejata de interes national si international, fiind incadrat conform clasificarii I.U.C.N. in categoria a II- a – Parc National – Rezervatie a Biosferei.

Parcul National Muntii Rodnei este cea mai intinsa arie protejata din nordul Carpatilor Orientali, avand o suprafata de 46.339 ha. Importanta acestei arii protejate se datoreaza atat geologiei si geomorfologiei muntilor, cat si prezentei a numeroase specii de fauna si flora, endemite si relicte glaciare.

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, responsabil de buna gospodarire a ariilor protejate din Romania, a incredintat pe baza de contract pentru 10 ani administrarea Parcului National Muntii Rodnei, Regiei Nationale a Padurilor-ROMSILVA prin Directia Silvica Bistrita. Ca urmare a semnarii contractului de administrare nr. 734/22.05.2004, Administratia Parcului National Muntii Rodnei functioneaza începând cu data de 24 mai 2004 fiind stabilita la Rodna, judetul Bistrita – Nasaud. Data fiind importanta deosebita a acestui contract de administrare, Directia Silvica Bistrita si Administratia Parcului National Muntii Rodnei au acordat maxima atentie, perseverenta, creativitate, pentru respectarea tuturor obligatiilor ce le revin.

 Istoricul Parcului national Muntii Rodnei  Parcul National Muntii Rodnei infiintat in anul 1932 prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1949/1932, reconfirmat prin Legea nr. 137/1195 si prin Legea nr. 5/2000 este arie protejata de interes national si international, fiind incadrat conform clasificarii I.U.C.N. in categoria a II- a – Parc National – Rezervatie a Biosferei. Parcul National Muntii Rodnei este cea mai întinsa arie protejata din nordul Carpatilor Orientali, având o suprafata de 46.399 ha, din care 3.300 hectare au fost declarate rezervatie a biosferei în anul 1979. Importanta acestei arii protejate se datoreaza atât geologiei si geomorfologiei muntilor, cât si prezentei a numeroase specii de fauna si flora, endemite si relicte glaciare. Majoritatea localitatilor situate in vecinatatea parcului sunt atestate documentar din secolele XIII-XV: Rodna, Moisei, Nasaud,Carlibaba, Borsa, Rebra etc. Din punct de vedere etnografic se diferentiaza doua zone: Maramuresul la nord si Nasaudul la sud, zone ce conserva traditii, obiceiuri stravechi si elemente de arhitectura traditionala. In partea de sud a parcului se gasesc izvoare minerale cu proprietati terapeutice (statiunea Sângeorz Bai). 

Tara Maramuresului este renumita prin arta lemnului, vorbindu-se pe drept cuvânt de “civilizatia lemnului”: biserici de lemn, porti maramuresene, unelte de lemn etc. 

Folclorul si portul popular sunt de o frumusete aparte. In zonele limitrofe parcului se practica transhumanta, ce confirma sorgintea pastorala a poporului român. 

Clima: Prin pozitia geografica, acest masiv se afla la contactul a doua arii de influenta: baltica si oceanica, cu diferentieri intre versantii nordici si cei sudici. Regimul si repartitia elementelor climatice sunt supuse etajarii determinate de diferenta de altitudine intre cota maxima de 2303m (Vf. Pietrosu) si zonele periferice parcului, situate la circa 700 m altitudine. 

Temperatura medie anuala a aerului scade o data cu altitudinea, fiind de 7-80 C la poalele muntelui, respectiv negativa (-1,50 C) la inaltimi de peste 2.200 m. In luna ianuarie temperatura medie a aerului este de -30 C la altitudini mici si -90 C in zona somitala. 

In luna iulie temperatura medie a aerului variaza intre 70 C (in zona crestei) si 180 C (la baza muntilor). 

 In luna iulie temperatura medie a aerului variaza intre 70 C (in zona crestei) si 180 C (la baza muntilor). Precipitatiile depasesc valoarea de 1.200-1.300 mm/an.

Hidrologie: Muntii Rodnei, prin masivitatea lor constituie un nod hidrografic, drenajul realizându-se spre patru colectori principali: Bistrita Aurie, Somesul Mare, Viseu si Iza. 

Lacurile constituie unul dintre elementele peisagistice caracteristice acestor munti, fiind situate la altitudinea de 1800-1950 m. Genetic se incadreaza in categoria lacurilor glaciare cantonate in circurile sau vaile fostilor ghetari cuaternari. 

Sub limita crestei principale exista circa 23 lacuri glaciare dintre care amintim: Iezerul Pietrosului, Taurile Buhaescului, Lala Mare, Lala Mica si Lacul Stiol.

Geomorfologie: 

Diferenta de altitudine de mai mult de 1600 m (între 600 m si 2303 m) denota existenta unor conditii si forme variate. Din întregul lant carpatic oriental, Muntii Rodnei pastreaza cel mai bine urmele glaciatiunii cuaternare, pastrându-se peisajul tipic al modelarii glaciare cu întreaga gama de forme rezultate din actiunea ghetarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrarii anterioare si cu formele eroziunii postglaciare. 

Relieful galciar este bine reprezentat pe versantul nordic. Muntii Rodnei se remarca prin înaltime si masivitate, caracteristici determinate în primul rând de constitutia geologica. Trecând de 2200 m (Vf. Inau – 2279 m, Vf. Inaut – 2222 m, Vf. Buhaescu Mare – 2257 m, Pietrosu Mare – 2303 m etc.), aceste vârfuri formeaza cea mai proeminenta unitate muntoasa din Carpatii Rasariteni. 

Aspectele geomorfologice si gruparea caracterelor de detaliu duc la diferentierea Muntilor Rodnei în 5 compartimente sau complexe morfologice, dispuse de la est la vest astfel: Inau, Omu-Gargalau, Galat-Puzdrele, Pietrosu si Batrâna. Compartimentul Inau cuprinde partea rasariteana a masivului, reprezentând un nod orografic de unde se ramifica în toate directiile culmile muntoase: Culmea Tomnatecului si Piciorul Plescutei spre nord, Culmea Dosu Gajei – Nichitas spre est, Piciorul Inaut – Vf. Rosu-Cobasel spre sud-est, Muntele Curatel si Muntele Craciunel spre sud-vest, separate între ele prin vai adânci. Este constituit din roci cristaline puternic metamorfozate (micasisturi, paragnaise cu amfibolite, sisturi sericitoase si calcare), în care sunt sapate circuri glaciare adânci cu lacuri, în parte acoperite de depozite glaciare si grohotisuri. 

Zona este dominata de Vf. Inau (2279 m). Compartimentul Omu-Gargalau, din care se desprind: culmea Piatra Rea, culmea Stiol si Piciorul Oncului, spre nord, Cisa-Coasta Neteda spre est, Coasta Taului-Corongis-Vf. Paltinisului, spre sud, se remarca prin Vârfurile Gargalau (2159 m) si Omului (2134 m). Compartimentul Galat-Puzdrele, separat de cel anterior prin Saua Galatului, se desfasoara spre vest pâna la Tarnita Bârsanului si reprezinta portiunea centrala a crestei principale. 

Se caracterizeaza prin prezenta sisturilor sericito-cloritoase, amfibolitelor si calcarelor în care apar câteva pesteri (P. Laptelui). Se remarca îndeosebi vârfurile Puzdrelor (2189 m) si Galatului (2048 m). Compartimentul Pietrosu Mare, desfasurat între Tarnita Bârsanului în est si Tarnita Batrânei în vest, cuprinde sectorul cel mai extins si mai înalt (Vf. Pietrosu – 2303 m). 

Este constituit din sisturi sericito-cloritoase, filite, cu benzi de amfibolite si calcare acoperite în cea mai mare parte de depozite glaciare si conuri de grohotis. Este format din 3 ramuri principale: ramura dintre Rebra si Tarnita Bârsanului reprezinta o portiune din creasta principala, cu numeroase vârfuri ce depasesc 2000 m (Rebra – 2119 m, Cormaia – 2033 m, Repedea – 2074 m, Obârsia Rebrii – 2052 m) si o ramura spre sud ce trece prin Vf. Tapului si Vf. Paltinului, cu aparitii de calcare în care se dezvolta pesteri (P. Zânelor); ramura cea mai înalta se desprinde spre nord prin vârfurile: Buhaescu Mare (2257 m) si Pietrosu, de unde se ramifica Culmea Hotarului si Culmea Piatra Alba. 

Prezinta relieful glaciar cel mai bine dezvoltat, cu numeroase complexe glaciare. Ramura vestica pleaca din Rebra spre Tarnita Batrânei, fiind alcatuita din roci cristaline (Vf. Gropilor – 2063 m). Complexul Batrâna, situat în vestul culmii înalte, este alcatuit din formatiuni sedimentare cretacice (gresii, marno-argile, menilite, sisturi bituminoase, roci marno-grezoase si calcare). Pastreaza bine suprafata de nivelare de 1600 – 1700 m (Platforma Batrâna). Vaile sunt dispuse radiar în jurul Vf. Batrâna (1710 m). 

Relieful este puternic fragmentat, cu aparitia în zonele calcaroase a numeroase pesteri (P. Izvorul Albastru al Izei, Izbucul Izei). Se impun în relief bogatia formelor glaciare si crionivale, manifestari ale glaciatiunilor Mindel, Riss si Wurm, care au dus la instalarea unor ghetari de circ, de vale si de platou. 

Urmele acestora sunt prezente în jurul Pietrosului si a crestei principale. Se detaseaza între acestea complexele glaciare cu lacuri: Iezer, Buhaescu, Repedea, Negoiescu, Cimpoiesul, Cailor, Bistricioara, Putredu, Inau si Lala. 

Cea mai importanta caracteristica a circurilor glaciare o reprezinta etajarea microreliefului, în partea superioara se contureaza pereti abrupti cu stânci, în parte dezgolite de vegetatie, iar la baza acestor abrupturi se dezvolta trene mari de grohotis cu panta mica. Vaile glaciare au profilul longitudinal în trepte si cel transversal în forma literei „U”, încep imediat de la pragurile glaciare, praguri ce apar si în aval. 

În timpul extensiunii maxime, limbile de ghetar au avut lungimi de 4 – 5 km si au coborât pâna la 1100 m pe versantul nordic. Se pastreaza bine morenele frontale pe Vaile Pietroasa, Bistricioara, Putredu si Bila. Din diversitatea mare a formelor de relief se remarca: vârfurile si crestele modelate prin procese criergice, versantii de gelifractie, râurile si torentii de pietre, marile de blocuri, trenele de grohotisuri, blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplantatie si solifluxiune, culoarele de avalanse, pâlniile si nisele de nivatie, microdepresiunile nivale etc. 

Calcarele au o raspândire relativ redusa, dar se întâlnesc atât calcare cristaline cât si sedimentare. Cele cristaline apar intercalate în masa de sisturi cristaline si sunt prezente în Piatra Rea, Turnu Rosu (la nord de Pietrosu), în Saua dintre Vf. Repedea si Negoiasa, Vf. Corongis, unde au aspect de corn de rinocer, Capul Benesului si Vf. Laptele Mic. Ele se remarca în relief prin abrupturi, alteori prin platouri. Apar forme exocarstice: lapiezuri (în peretii circului Izvorul Cailor, Piatra Rea), doline (V. Bistricioara, Vf. Gargalau). Endocarstul este reprezentat prin 80 de pesteri si avene (tabel 13), dintre care se remarca: P. Cobasel (570 m), Grota Zânelor (4269 m), P. Baia lui Schneider (791,5 m), P. Izvorul Albastru al Izei (2500 m), P. Iza (365 m), Av. cu Scara (117 m), Av. Podu Pietrei Rele (208 m) etc. În vecinatatea parcului (sud-vest) se gaseste complexul carstic Tausoare (18 km dezvoltare) – Zalion. 

Geologie: 
Altitudinea mare si masivitatea Muntilor Rodnei sunt consecinte ale alcatuirii petrografice si ale conditiilor tectonice. Muntii apar sub forma unui horst alcatuit din sisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragos Voda (la nord) si Rodnei (la sud). 

Sisturile cristaline apar sub forma a trei panze (serii): de Bretila, de Repedea si de Rebra. In partea sudica a Muntilor Rodnei apar roci vulcanice neogene, sub forma unor maguri dispuse in lungul Somesului Mare. Rocile sedimentare, de varsta cretacica si paleogena (marne, gresii conglomerate si calcare) care inconjoara masivul au fost afectate de miscarile stirice si imprima reliefului cateva trasaturi caracteristice. 

Din intregul lant carpatic oriental, Muntii Rodnei pastreaza cel mai bine urmele ghetarilor cuaternari. Relieful glaciar este bine dezvoltat pe versantul nordic, unde exista importante circuri glaciare (Pietrosu, Buhaescu, Negoescu etc.). Pe versantul sudic, relieful glaciar este mai slab reprezentat: câteva circuri glaciare suspendate, circuri glacio-nivale si nise nivale. Calcarele din jumatatea sudica a Muntilor Rodnei au permis instalarea unui relief carstic reprezentat prin cateva pesteri remarcabile: Jgheabul lui Zalion, Baia lui Schneider etc.

Flora: 

Flora cormofitelor este extrem de bogata, fiind semnalate peste 1.100 specii de plante superioare. Endemite specifice masivului sunt: Lychnis nivalis, Festuca versicolor ssp. dominii, Minuartia verna ssp. oxypetala etc. Alte endemite carpatine intalnite si în Muntii Rodnei sunt: Centaurea carpatica ssp. carpatica, Centaurea pinnatifida, Dianthus tenuifolius, Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani, Poa granitica ssp. disparilis, Poa rehmannii, Festuca nitida ssp. flaccida, Trisetum macrotrichum, Heracleum carpaticum, talpa-ursului (Heracleum palmatum) etc. 

 Din categoria speciilor rare, amintim: Salix alpina, Salix bicolor, Astragalus penduliflorus, Androsace obtusifolia, Laserpitium archangelica, Conioselinum tataricum, Carex bicolor, Carex lachenalii, Carex pediformis ssp. rhizodes, Kobresia simpliciuscula, Juncus castaneus, Draba fladnitzensis. In locuri mlastinoase vegeteaza si cateva specii relicte glaciare cum sunt: Scheuchzeria palustris, Carex limosa, Carex magellanica ssp. irrigua, Carex pauciflora, Carex chordorrhiza, Empetrum nigrum, Salix bicolor. De asemenea, in perimetrul parcului se intalnesc si specii ocrotite prin lege: floarea de colt (Leontopodium alpinum), ghintura galbena (Gentiana lutea), Gentiana punctata, angelica (Angelica archangelica), sangele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata) etc.     

 Ghid turistic al masivului Tibau

Poluare zero, văi cristaline mărginite de lunci înierbate, păduri nesfărşite de conifere, creste prelungi cu stânci fotogenice, înconjurate de goluri alpine generoase, belşug de afine, zmeură, fragi şi ciuperci, acces uşor spre înălţimi pe drumuri forestiere situate între 1000 şi 1400 m altitudine, localnici primitori, oneşti şi harnici la interferenţa a două culturi, zeci de legende numai aici auzite, sărbători populare neschimbate de veacuri, precum şi urme din cele două războaie mondiale, vizibile la tot pasul: cimitirele soldaţilor austrieci sau ruşi, uitate de lume, tranşee, cazemate săpate în stâncă şi pâlnii de obuz invadate de afini. 

Acestea sunt doar câteva dintre ispitele din aria munţilor Ţibăului, care vă aşteaptă şi pe dumneavoastră să le cercetaţi. 

Situat într-o zonă de circulaţie turistică intensă, pe drumul ce leagă Maramureşul de mânăstirile bucovinene, masivul Ţibău este aproape necunoscut turistului. 

Aceasta nu se datorează învecinării cu creasta semeaţă a munţilor Rodnei sau cu Rarăul încărcat de legende, ci lipsei cvasitotale de informaţii, determinate de situarea lui lângă frontiera cu fostul U.R.S.S., zonă interzisă în trecutul apropiat, atât pentru turişti, cât şi pentru oamenii de ştiinţă. 

Ghidul turistic al munţilor Ţibău este rezultatul unui lung proces de documentare dificilă pentru autori şi are ca scop scoaterea din umbră a acestei zone de o excepţională frumuseţe.

Masivul Ţibău excelează printr-o poziţie favorizată, fiind un adevărat centru de greutate atât pentru cele două renumite provincii romăneşti, Maramureşul şi Bucovina, cât şi pentru localităţile turistice din nordul ţării: Săpânţa, Sighetul, Borşa, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Suceava. 

Deasemenea poate fi o bază de plecare avantajoasă pentru vizitarea mânăstirilor şi a schiturilor din nordul României: Voroneţ, Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, sau, mai puţin cunoscute, Orata, Sf. Vasile, Rarău, zona fiind bogată în lăcaşe de cult de mare valoare, dar de notorietate redusă,scrie degetal.ro.

Aşa cum am motivat şi în ghidul nostru (primul ghid turistic dedicat masivului Ţibău), zonele montane din nordul extrem al României au fost interzise circuitului turistic pe întreaga perioadă a epocii comuniste, circulaţia omului pe aceste meleaguri fiind strict limitată de un regim de frontieră drastic, motiv pentru care informaţiile tipărite au fost şi sunt şi în prezent extrem de puţine, incluzând aici şi informaţia disponibilă pe Internet. 

Traseul de faţă îşi propune să completeze Ghidul turistic al masivului Ţibău, cu o alternativă mai comodă pentru traseul J. alternativă care oferă cel mai rapid acces la creasta Zîmbroslavului, pornind din DN 18 Vatra-Dornei - Baia Mare.

Jurnalul unor turisti prezentat pe degetal.ro

Primii 6 kilometri se desfăşoară pe drumuri forestiere, accesibile în anumite perioade ale anului pentru maşini de teren şi ATV-uri, cu ajutorul cărora se pot economisi aproape 3 ore de marş (dus-întors). 

Noi am reuşit să le parcurgem cu o Dacie Supernova, forţând binişor limitele uzuale ale maşinii. 

Personalul de la cantoane şi lucrătorii forestieri ne pot da indicaţii pertinente asupra stării drumurilor, pe care trebuie să le corelăm şi să le interpretăm corect. Traseul nu este potrivit pentru vehicule cu două roţi şi este aproape inaccesibil în iernile grele, în care activitatea forestierilor încetează, drumurile sunt troienite, înaintarea şi orientarea fiind extrem de dificile pe zăpadă mare.

Pornim de la cantonul Şesuri spre amonte pe DN 18. La câteva zeci de metri se desface la dreapta (N) un drum forestier larg şi bunicel, mai ales pe prima porţiune. 

Îl vom urma, urcând imperceptibil pe valea largă cale de 1,7 kilometri, lăsând în urmă construcţii şi instalaţii forestiere. La intersecţie apucăm varianta din dreapta, care se dirijează tot cam spre nord, pe un drum din ce în ce mai prost, cale de peste un kilometru şi jumătate. Ajungem la o nouă intersecţie importantă, iar noi alegem, ca de obicei, ramificaţia din dreapta. Următorii 2,2 kilometri sunt, de regulă, cei mai neplăcuţi, fie că mergem motorizat sau cu piciorul. 

Pârâul şi apa se întretaie, noroiul, buştenii şi crengile de la prelucrarea buştenilor le găsim peste tot, aşa că, dacă mergem pe jos, alegerea cea mai bună este să fim încălţaţi cu bocanci. Porţiunea neplăcută se sfârşeşte repede în dreptul unor adăposturi forestiere, la 1200 m altitudine. Urmează un urcuş mai consistent spre stânga, prin pădure, unde pe mai bine de un kilometru lungime câştigăm peste 100 m diferenţă de nivel. Suntem în punctul cel mai înalt al drumului forestier, care coboară vertiginos la vale, devenind şi mai rău decât până aici. 

Pe noi nu ne mai interesează, pentru că prindem poteca bine bătută spre dreapta (E-NE), pe care o urmăm aproape jumătate de oră de urcuş susţinut prin pădure, până la creasta înierbată, în apropierea stânii, la 1470 m altitudine. 

Este posibil ca stâna să nu fie locuită (din ce în ce mai des stânele de altitudine nu se mai folosesc, fie din cauza rentabilităţii scăzute, fie pentru că majoritatea ciobanilor a plecat în străinătate cu câini cu tot, pentru un salariu mai bun), dar dacă avem noroc, nu vom refuza să gustăm din specialităţle de brânză afumată şi uscată, mai delicioasă decât orice specialitate de caşcaval, reţetă cu veche tradiţie, pe care o găsim doar prin aceste locuri. 

De la stână ne orientăm din nou spre dreapta (S), pe culmea lată, spre colţul pădirii, de unde două poteci urcă muntele. Poteca din stânga am descris-o în ghidul nostru, iar noi vom prefera calea mai directă oferită de poteca din dreapta. Aceasta intră în pădure, urcând moderat, trece de un izvor cu apă rece şi bună, apoi iese la gol într-o zonă foarte frumoasă, suspendată deasupra văilor din dreapta. Poteca se împrăştie în mai multe fire, noi vom păstra oricare din ele, având grijă să urcăm în acelaşi ritm ca şi până acum. Peste câeva minute apar în stânga noastră stâncăriile din Dosul Zîmbroslavului, spre care ne orientăm, spre est. În faţa noastră, jos în vale, grupul de stâne din Dosul Zîmbroslavului ne îmbie să le vizităm, bineînţeles, dacă ne permite timpul (2 ore în plus), sau poate altă dată. 

Acolo vom descoperi oameni deosebit de interesanţi, în care trecutul trăieşte în armonie cu prezentul, oameni care muncesc vârtos cât e ziua de lungă, dar care ne vor spune cu plăcere la lăsatul nopţii, în jurul focului, povestea întortocheiată a comorii care încă este în mare parte nedezgropată printre stâncile din apropiere. Au venit şi încă mai vin de peste mări şi ţări la scotocit cu unelte sofisticate, poate au găsit o parte din comoară şi nu au spus la nimeni. Ei nu sunt interesaţi, pentru că banii îngropaţi sunt nelegiuiţi şi purtători de blesteme. 

Lăsăm comoara pentru altă dată şi urcăm la stâncile pitoreşti din culme. Ca o caracteristică importantă a acestor ţinuturi, descoperim o serie de cazemate săpate în stâncă, care datează din Primul Război Mondial şi care s-au păstrat foarte bine. 

Cu puţină atenţie, remarcăm şi sute de metri de tranşee săpate în piatră şi parţial acoperite cu ierburi şi tufe de afin, precum şi pâlnii de obuz de mare dimensiune. Dacă ne adâncim puţin în istorie, sau discutăm cu oameni ai locurilor, vom afla că pe aici s-au purtat lupte crâncene în cele două războaie, mai cu seamă în cel dintâi, în care graniţa dintre marile imperii a fost disputată ani buni prin lupte grele, urmele confruntărilor fiind mai evidente în Ţibău, dar prezente şi în Obcine, munţii Maramureşului şi Suhard. Localnicii povestesc întâmplări mai vechi sau mai noi, războiul fiind încă foarte viu în conştiinţa lor. 

Cimitire anonime sunt răspândite pe culmi şi pe văi, pline cu soldaţi anonimi, fie ei ruşi sau austrieci. Preoţii locului urcă muntele pentru a sluji la mormintele frumos îngrijite de localnici. Aflăm cu surprindere că o dată la câţiva ani, trupele se reîntorc şi din sate se aude înfricoşător, sus, pe culmi, zgomotul războiului. Întâlnirile cu fantome nu mai miră pe nimeni, se petrec fenomene stranii cu bucle spaţio-temporale, zona pare că într-adevăr musteşte de energiile trecutului. După ce ne-am săturat de pozat, un ultim urcuş plăcut, pe aleea cu iarbă fină ce marchează creasta, ne scoate în vârful rotunjit al Zîmbroslavului. 

Chiar dacă nu ar exista Sfinxul, la câţiva zeci de metri mai jos, excursia ar fi deosebit de interesantă şi frumoasă. Suntem împresuraţi de munţi, cum în puţine locuri din ţară putem întâlni. Carpaţii Păduroşi dinspre graniţa din nord şi mult mai departe în Ucraina, culmea stâncoasă a Ţapului, Obcinele, masivitatea Giumalăului, creasta ascuţită a munţilor Bistriţei, Suhardul ascuns mai tot timpul în nori, piscurile ascuţite ale Rodnei, tridentul Ţibleşului şi culmile prelungi ale munţilor Maramureşului, toate sunt neaşteptat de aproape.

Nu ne mai săturăm de panorama din vârf, dar suntem atraşi de forma interesantă a Sfinxului, astfel încât coborâm la baza lui, împresurată de tranşee şi ne aflăm imediat în faţa unei stânci solitare de 8-9 metri înălţime, pe care ne putem şi căţăra cu destulă uşurinţă. La o privire mai atentă, realizăm că blocul are în general o formă paralelipipedică, cu secţiunea de bază aproximativ pătrată. Cele patru laturi sunt orientate exact către cele patru puncte cardinale. Două dintre ele, spre est şi vest, au profil evident antropomorf (cap uman), iar a treia, spre sud, profil evident zoomorf (cap de animal). 

A patra latură este foarte degradată şi nu descoperim nimic similar. Dacă privim în direcţia în care "se uită" cele trei feţe, vom remarca drumuri importante de trecere peste munţi, două dintre ele folosite şi astăzi, pasul Prislop şi pasul Rotunda. Deaprte de noi intenţia de a susţine că Sfinxul Zîmbroslavului este neapărat o creaţie a omului, rezultat din calculele unei civilizaţii străvechi, sau un posibil element de cult. 

Munţii noştri prezintă la tot pasul formaţiuni interesante, iar ochiul uman caută elemente cunoscute şi gândirea noastră asociativă poate genera concluzii care nu au suport în realitate. Noi doar dorim să semnalăm nişte aspecte şi nu putem să nu remarcăm că prea multe coincidenţe meriă o analiză mai atentă. Formele nu sunt jocuri de lumini şi umbre, ele apar la fel în perioade diferite ale zilei şi în anotimpuri diferite. 

Cel mai probabil, la fel ca şi în Bucegi, mâna omului a profitat de poziţia extrem de vizibilă a stâncii, de la distanţe de zeci de kilometri, şi probabil a mai ajustat puţin, pentru a folosi rezultatul la orientare, sau pentru atribuirea unor semnificaţii.

Am mai poposi în zonă, dar ne aşteaptă un drum de întoarcere, pe acelaşi traseu, mai uşor la coborâre, dar care trebuie parcurs. Ne luăm rămas bun de la Sfinx, revenim pe vârf pentru un ultim tur de orizont şi ne întoarcem la Cantonul Forestier Şesuri, unde, cu puţin noroc, putem schimba câteva impresii cu Domnul Hapciuc, care administrează pădurile de aici şi cunoaşte zona ca nimeni altul.

Telefoane mobile ieftine!  Tablet PC Allview AllDro 3 Speed DUO White, Cortex A9 1.5Ghz, 1GB DDR3, 16GB, Android4.1 Masina de spalat rufe Hotpoint Ariston AQ93D49EU/A, Clasa A+++, Display LCD, Eco Tech, 1400 RPM, (Alb)