Încă din cele mai vechi timpuri pe valea Bistriţei s-a transportat lemnul cu plutele ,de la izvoare şi pana la varsarea s-a in Siret ,apele Bistriţei nu mai faceau faţa carând material lemnos din primavara si pâna toamna în lungul lor drum catre fabricile de cherestea sau pentru a fi vândut peste hotare.
Cândva ocupaţia de baza a locuitorilor de pe valea Bistriţei era plutaritul ,a ramas,însa un meşteşug peste care s-a aşternut uitarea fara a mai fi adus cât de puţin în actualitate.
Tehnologia modernă a facut să dispara aceasta meserie odata cu amenajarea râurilor,construirea de diguri şi baraje. |
Odinioara,de la Cârlibaba, mai sigur cam din Şesuri şi pâna ,,hăt"in jos pe la Piatra Neamţ sau mai departe la Bacau,Raul Bistriţa purta pe apele sale mii de metri cubi de lemn de brad sau molid.Sute de tone de lemn erau transportate în acele vremuri lin si fara zgomot,fara gazele înţepatoare a eşapamentelor,doar cu cateva reguli nescrise ştiute doar de acei barbaţi adevaraţi şi destoinici care ştiau sa manevreze o pluta.Acel mijloc de transport ieftin dar destul de riscant la acea vreme,însa foarte esential pentru oamenii muntelui,folosit pâna aproape prin anii 70.
Despre comportamentul Bistriţei si despre puterea sloiurilor de gheaţa care coborau de-a valma,la inceputul primavarii,cand zapezile se topeau in susul muntelui si coborau in torente puternice tocmai de sus din Vulcanescu sau din Bila, isi mai amintesc din pacate doar caţiva bătrâni care mai cunosc povestea acestei riscante meserii de plutaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!