Plutaşii şi transportul lemnului pe valea Bistriţei

(P)

Nitron Liquid Amino 20*25ml ampule - Lichidare de stoc!

NITRON este un produs de clasa superioara. 

Dezvoltat ştiinţific cu scopul de a construi masa musculară fara grasimi 

şi pentru a sprijini refacerea ţesutului muscular post antrenament..

_________________________________________________________________________

Încă din cele mai vechi timpuri pe valea Bistriţei s-a transportat lemnul cu plutele ,de la izvoare şi pana la varsarea s-a in Siret ,apele Bistriţei nu mai faceau faţa carând material lemnos din primavara si pâna toamna în lungul lor drum catre fabricile de cherestea sau pentru a fi vândut peste hotare.

Carlibaba odinioara.

Cândva ocupaţia de baza a locuitorilor de pe valea Bistriţei era plutaritul ,a ramas,însa un meşteşug peste care s-a aşternut uitarea fara a mai fi adus cât de puţin în actualitate.
Tehnologia modernă a facut să dispara aceasta meserie odata cu amenajarea râurilor,construirea de diguri şi baraje.

Odinioara,de la Cârlibaba, mai sigur cam din Şesuri şi pâna ,,hăt"in jos pe la Piatra Neamţ sau mai departe la Bacau,Raul Bistriţa purta pe apele sale mii de metri cubi de lemn de brad sau molid.Sute de tone de lemn erau transportate în acele vremuri lin si fara zgomot,fara gazele înţepatoare a eşapamentelor,doar cu cateva reguli nescrise ştiute doar de acei barbaţi adevaraţi şi destoinici care ştiau sa manevreze o pluta.Acel mijloc de transport ieftin dar destul de riscant la acea vreme,însa foarte esential pentru oamenii muntelui,folosit pâna aproape prin anii 70.

Despre comportamentul Bistriţei si despre puterea sloiurilor de gheaţa care coborau de-a valma,la inceputul primavarii,cand zapezile se topeau in susul muntelui si coborau in torente puternice tocmai de sus din Vulcanescu sau din Bila, isi mai amintesc din pacate doar caţiva bătrâni care mai cunosc povestea acestei riscante meserii de plutaş.

În copilarie ascultam povestile celor mai în vârsta,când își luau pauza de ţigare,la câte o clacă ,atunci când se întâlneau la coasă, incă din zorii zilei,sau în jurul prânzului când își serveau masa şi mai stăteau la câte un păhărel aducandu-şi aminte de zilele petrecute în tinereţea lor când plutăreau sau când adunau iarna lemnul pentru ca primavară să fie pregătit şi bun pentru legatul plutelor.

Corhanitul Lemnului.

Lemnul se taia si se pregatea iarna în padure sus pe munte,cand zapezile pâna la brâu  îngreuna foarte mult munca,se faceau eforturi imense să se cureţe lemnul de crengi şi sa se dea la corhana,(bustenii erau dirijaţi şi trnspotaţi pe jgheaburi)din susul muntelui şi pâna pe malul apei unde tot lemnul era pregatit cu vârful înainte.Daca parcelele nu erau greu accesibile si nu se mai putea folosii corhana (jgheaburile),aici interveneau cărauşii,formau plaiuri prin padure si tot lemnul era transportat cu caii cât mai aproape de malul apei stivuidu-se în rampe(mari stive de lemn).Oamenii care se ocupau cu construirea plutelor,trageau buştenii şi îi legau în doua sau trei table care formau iniţial o pluta.
Vreo zece doisprezece busteni se gaureau cu un fel de burghiu (sfleder)dupa care se legau într-e ele cu cateva cabluri dupa care i se monta cârma care avea rolul de a conduce sau de a dirija pluta.Aceasta din faţa era ca un fel transbordor sau un fel de locomotiva care tragea dupa ea sute de metri cubi de lemn. 

Adunarea lemnului pentru construirea plutei

Dupa topirea zapezilor când primavara  îşi intra in drepturi si materialul era pregatit iar Bistriţa era tocmai buna pentru transportul lemnului atunci se deschideau haiturile si plutele plecau usor si lin spre Vatra Dornei si mai departe spre toate fabricile de pe Valea Bistriţei.

Ca sa fi plutaş îţi trebuia o mare doza de curaj ,vorbeau int-re ei batranii,să fi cârmaci adica conducatorul plutei trebuia sa fi destul de dibaci şi fara frica sa-i poţi ţine piept apei,pluta trebuia ţinuta mereu pe mijlocul apei pentru că uneori Bistriţa nu era atat de blândă si liniştită cum pare,avea curenţii ei si te învartea cum vroia ea,trebuia sa fi rapid si curajos,,traseul trebuia cunoscut pâna la cel mai mic val sau vartej mai ales în locurile şerpuite"povesteau foştii plutaşi!

Tanar plutas

Plutaşii din zonă,în mărturiile vârsnicilor,aveau condiţii destul de grele de muncă şi de trai. 

Condiţiile de muncă ale plutaşilor erau la fel de grele ca şi ale lucrătorilor la pădure.

Plutaşul era obligat să străbată pe jos o mare distanţă din satul său până unde trebuia sa i-a pluta in primire,iar după ce o preda dragomanului de schelă era nevoit să se întoarcă acasă tot pe jos deoarece alte mijloacele de transport nu existau.

Muncile de stivuire, de lansare a lemnelor pe apă, legarea plutelor şi ducerea lor se făcea fără nici un fel de îmbrăcăminte de protecţie,care să apere corpul plutaşului de condiţiile grele în care se lucra.

Pluta pe Bistrita

Pentru a reflecta asupra trecutului si pentru a înţelege prezentul,mai ales pentru a proiecta viitorul în esenţă este cea ce noi trebuie sa vedem si sa învăţăm din moştenire şi din istoria lăsata de înaintaşii noştrii.

Promovarea istoriei locale este o cale greu de parcurs,de a induce sau de a implementa generaţiilor tinere valorile si tradiţia.Localitaţile de pe Vale Bistriţei au reprezentat şi reprezintă din totdeauna un univers aparte în mediul cultural românesc.Un mediu geografic deosebit şi frumos care se reprezenta nu numai in casele oamenilor,în portul lor,ci în tradiţiile zonei.În acest context etnofolcloric plutăritul nu a reprezentat doar un simplu meşteşug aducător de venituri ci un mod de viaţă pentru majoritatea locuitorilor din zona.