Obiectiv de Suceava: Bucovina – pol de dezvoltare turistică, un obiectiv al președintelui CJ Suceava

Flutur consideră că localități precum Mălini, Vama, Putna, Solca, Cacica, Sadova, Ciocănești, Cârlibaba, Dorna Candreni, Poiana Stampei, Saru Dornei, Moldovița, Mănăstirea Humorului îndeplinesc condițiile de a deveni stațiuni turistice. Subiectul va fi
discutat azi cu factori implicați în turism ,anunță editorialul Obiectiv de Suceava.

Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a anunțat ieri că pentru ziua de astăzi, 6 noiembrie a.c., a  organizat la Consiliul Județean Suceava o întâlnire cu factori implicați în turism pentru a dezbate mai multe teme de actua­litate,mai anunță sursa. 

Gheorghe Flutur a arătat că la întâlnirea de astăzi sunt invitați să participe toți cei care activează în domeniul turismului – asociațiile de turism, reprezentanții structurilor de cazare, agențiile de turism, primarii din localitățile cu potențial turistic, centrele de informare turistică din județ. 

„Vom discuta despre Master-Planul de Dezvoltare a Turismului pentru județul Suceava, despre infrastructură și Master-Planul de Transport pentru județul Suceava, vom contura calendarul și acțiunile pentru perioada următoare, pentru perioada sărbătorilor de iarnă, axându-ne pe Proiectul Crăciun în Bucovina. Vom discuta și despre completarea Calendarului Centenar, acțiuni pe care dorim să le organizăm în perioada 28 Noiembrie 2017 – 1 Decembrie 2018”, a anunțat președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur. 

El a mai transmis în acest context că CJ Suceava  va continua să acorde sprijin pentru ca tot mai multe localități să devină stațiuni turistice. El crede că, deja, foarte multe dintre acestea îndeplinesc condițiile, atât ca infrastructură, cât și ca obiective tu­ristice pe care le au. Este vorba des­pre Mălini, Vama, Putna, Solca, Cacica, Sadova, Ciocănești, Cârlibaba, Dorna Candreni, Poiana Stampei, Saru Dornei, Moldovița, Mănăstirea Humorului și lista poate oricând continua. 

„Voi face toate demersurile, cifrele statistice mă ajută ca argumente, pentru ca aceste localități, dar și altele să fie recunoscute ca stațiuni turistice. Însăși Bucovina, ca entitate turistică, este de interes național și internațional și ca atare continui să solicit ca Bucovina să fie declarată Pol de dezvoltare turistică, spre a fi inclusă într-un program de investiții adecvat”, a conchis președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur. 

Sursa:Obiectiv de Suceava

Istoricul Berii în Bucovina

Prima fabrică de bere din istoria Bucovinei a fost construită în târgul din Rădăuţi.

Cum se facea berea acum 100 de ani.
FOTO: banaterra.ro

În Bucovina istorică ,administrată de imperiul Austreac în anul 1775,prima fabricăde bere a fost construită în târgul Rădăuţi ,unde era pusă în funcţiune,prin subvenţia Administraţiei Domeniale Rădăuţi, prima fabrică de acest gen din ţinut, în anul 1789, pe o uliţă care a fost denumită mai târziu Strada Berăriei. În anul 1860 i se mai adaugă o distilerie de spirt care rafina spirtul brut produs în velniţele existente în împrejurimi, precum cele de la Negostina, Şerbăuţi, Vicşani, Măreţei,scrie într-un editorial istoricul local, Colonel în Rezervă, Ioan Abudnăriţei.

În Bucovina interbelică cu această fabrică s-au pus bazele industriei alcoolului.Datorită problemelor de administrare ,Ministerul Agriculturii austreac arendează fabrica succesiv,mai multor industriaşi,până în anul 1881,când această fabrică a avut deja 3 arendaşi.În anul 1890 ministerul Agriculturii a vândut fabrica Fondului Bisericesc,care o arendează la rândul său,iar în anul  1897 o vinde lui M. Rudich, apoi proprietar devine urmaşul său care în anul 1911 o modernizează.

După modernizarea fabricii din anul 1911,aceasta ajunge la cel mai înalt nivel din acele timpuri şi i se măreşte considerabil capacitatea de producţie de la circa 8.000 hectolitril,la 20.000 de hectolitri ,de bere anual.iar până în anul 1918 va produce 19-20.000 de hectolitrii de bere anual.În prima conflagraţie mondiala,fabrica a fost incendiată,datorită operaţiunilor de război din Rădăuţi ,unde au fost principalele teatre de război.

În timpul primului Război Mondial,după incendierea fabricii când utilajele au fost distruse în proporţie de 70 %,fiul ultimului proprietar Solomon Rudich,la sfârşitul anului 1918 şi începutul anului 1919,reconstruieşte fabrica şi o modernizează cu cele mai moderne utilaje ale vremii. În anul 1922 principalii indicatori economici ai fabricii erau: 

• -cantitatea de materie primă necesară anual era de 60 de vagoane de orz,                    
• -½ vagon de hamei, 
• -iar combustibilul utilizat anual era de 700 de vagoane de lemne de foc. 

Din personalul fabricii făceau parte 30 de funcţionari şi aproximativ 90 de muncitori,iar producţia realizată în anul 1921 afost de circa 20.000 de hectolitri de bere,iar în anul 1926 fabrica ajunge la 60.000 de hectolitrii de bere,o producţie imensă pentru acele vremuri.Prin modernizarea fabricii în incinta acesteia s-a construit o linie de garaje şi un parc de vagoane de transport feroviar,care îi permite acestuia să distribuie pe distanţe mari cu promptitudine,cantităţi uriaşe de bere care erau cerute de diferitele firme.Din anul 1918,până la naţionaliyarea fabricii de către comunişti, aceasta va purta numele de „Prima Fabrică Bucovineană de Bere, Spirţ, Rom şi Lichioruri, Rafinărie de Spirt Solomon Rudich” si era situată pe strada Regele Ferdinand nr.3.
În anul 1935 – datele de indicatori ai fabricii erau capitalul investit, 33.390.400 lei, personal de conducere şi muncitori era de 47 de oameni, capacitatea maximă de producţie era de 80.000 hl. de bere anual.

La Siret a existat una dintre cele mai vechi fabrici de bere din Bucovina, fondată în anul 1795,scrie istoricul Colonel în Rezervă, Ioan Abudnăriţei.

Tot atunci fabrica producea multe sortimente de bere foarte căutate de consumatori şi îşi producea cu mijloace proprii, cantitatea de malţ necesară. Fabrica a funcţionat neîntrerupt până în anul 1944, când, datorită războiului, populaţia a fost evacuată şi fabrica a fost închisă. După naţionalizare s-a numit „Fabrica de Spirt, Bere şi Amidon Rădăuţi” care a devenit ulterior „Întreprinderea de Bere, Amidon şi Ape Minerale Rădăuţi”. Trebuie menţionat faptul că în subordinea sa era şi Fabrica de la Solca (după naţionalizare) şi până în anul 1990 şi pe cea din Suceava.

În oraşul Siret a existat una dintre vechile fabrici de bere din Bucovina care se pare, a fost fondată în anul 1795 şi care a supravieţuit o lungă perioadă de timp. În 1908 producea 9700 hl. de bere iar în 1912 a ajuns la 11.500 hl. de bere anual, începând cu 1919 devine „Prima Fabrică Bucovineană de Bere, Julius Beill”. În anul 1922 fabrica dispunea de un depozit de 2500 hl. de bere, aparat de umplut butoaie, altul de umplut sticlele, materiile prime utilizate erau: 45 de vagoane de orz, 3000 kg hamei anual, 125 vagoane de lemn de foc. Fabrica era deservită de 6 funcţionari şi 30 de muncitori, producţia de bere a anului a fost de 12.000 hl. de bere, în anul 1936 a produs doar 1200 hl. de bere.

După 1945 se va numi Fabrica de Bere „Siret” şi a funcţionat doar până în anul 1950. Din anul 1898 şi până în 1905 a funcţionat o a II-a fabrică de bere la Siret.

La 1 august 1802, documentele atestă existenţa unei fabrici de bere în Mânăstirea Humorului – care după unii cercetători era o fabrică de campanie (temporară) care producea bere pentru necesităţile trupelor austriece care erau cantonate pe valea Humorului. Odată cu plecarea trupelor din zonă nu s-a mai semnalat o asemenea fabrică în zona Humorului.

Una din fabricile de bere vestite a fost cea din Solca care a fost înfiinţată în anul 1810 în cadrul fostei mânăstiri de călugări construită aici de către Tomşa-Vodă între anii 1615 şi 1623 şi desfiinţată ca mânăstire în anul 1785. Amplasarea fabricii s-a făcut în pivniţele şi anexele gospodăreşti ale fostei mânăstiri. Cu administrarea fabricii s-a ocupat Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o unor diferiţi comercianţi, de-a lungul anilor, de care reprezentanţii Fondului Bisericesc nu erau prea mulţumiţi şi constatau adesea că pe aceştia îi interesa doar profitul şi nu întreţineau clădirile fostei mânăstiri.

În 1936 „Fabrica de Bere Solca” producea 3000 hl.

Producţia înregistrată în datele statistice ale vremii au fost: 1913 de peste 8500 hl. de bere, în 1915 a fost de 10.000 hl. de bere iar în anul 1917 de doar 100 hl. din cauza războiului care avea acţiuni şi pe teritoriul localităţii Solca. După război fabrica era tot în arenda aceloraşi comercianţi iar în 1922 se preciza că fabrica era rudimentară, învechită cu tehnologie înapoiată şi cu o producţie slabă, aceasta era de doar 3000 hl. când ar fi putut fi de 10.000 hl. de bere anual. Materia primă întrebuinţată era de 8-10 vagoane de orz, iar combustibilul necesar anual fiind de 50 de vagoane de lemne de foc, personalul de deservire era de 4 funcţionari şi 10 muncitori. 

În 1936 se găseşte în statistici  sub numele de „Fabrica de Bere Solca” şi producea 3000 hl. de bere, ultimul contract de închiriere al fabricii de către Fondul Bisericesc a fost la 4 noiembrie 1944 pentru o durată de 3 luni în care arendaşul se angaja să crească producţia de la 4000 hl. la 6000 hl. Preţul chiriei era de 250.000 lei plătit la începutul fiecărui an, la care se adăuga o redevenţă de câte 50 lei pentru fiecare hectolitru de bere produs peste cantitatea de 3000 hl. Acest comerciant a ţinut fabrica în funcţiune până la 20 august 1947 activitatea sa fiind întreruptă la sfârşitul anului 1948. La naţionalizare a devenit Fabrica de Bere„Constantin Dobrogeanu-Gherea”. 

Începând cu anul 1952, 1 decembrie fabrica a trecut în administraţia fabricii de Spirt Rădăuţi, devenind astfel o secţie de producţie a acesteia, ocazie cu care modernizarea propriu-zisă a fabricii, în mai multe etape (1954,1965,1966) astfel producţia de bere de la 3000 hl. a ajuns la 40.000 hl. anual. 

În 1973 s-a construit un nou sediu administrativ, iar din 1984 beneficia de o instalaţie de îmbuteliere a sticlelor cu o capacitate de 8-9.000 de sticle/oră. După 1990 a fost preluată definitiv de „SAB Rădăuţi S.A.” şi producea berea sub numele =TREI BRAZI= după o reţetă din anul 1516 care permitea fabricarea berii doar din orz, hamei şi apă potabilă. 

Din anul 1983 aici la Solca s-a înfiinţat un mic muzeu al berii. Mulţi ani fabrica a fost un punct de atracţie al turiştilor mai ales pentru faptul că erau serviţi cu bere proaspătă pe săturate. În Suceava prima fabrică de bere a funcţionat între anii 1862-1890 sub denumiri diferite. În 1895 s-aconstuit o nouă fabrică de bere care în 1908 avea o producţie de peste 10.000 hl./an care şi aceasta îşi schimbă numele de mai multe ori până în 1925. După aceea documentele nu mai semnalează că ar funcţiona vreo fabrică în Suceava. În 1974 se pune în funcţiune Fabrica de Bere Suceava care funcţionează şi astăzi.

Votează articolul!