Sursa foto:Jurnalul.ro Ca să-şi ferească tatăl de "ispite", Nicolae Ceauşescu şi-a dus părinţii în "domiciliu obligatoriu" la Snagov încă din 1964 / Foto: Arhivele Naţionale ale României Conform jurnalul.ro,biserica, primăria, şcoala erau instituţiile rurale ale statului. La şcoală umblau mai puţin de jumătate dintre copiii satului. Cel mult patru ani. Bătrânii, femeile trecute de prima tinereţe şi copiii mai răsăriţi treceau regulat pragul bisericii ortodoxe la slujbele de duminică. Bărbaţii în puteri se-apropiau de popă şi icoane de Paşti şi Crăciun, la cununie, botezuri şi înmormântări. Cârciuma a fost agora satului românesc. Un demos specific ce interzicea accesul femeilor, dar incita schimbul de veşti, dezbateri şi confruntări în comunitatea masculină. |
Pentru fruntaşii satului, cârciuma era un loc de întâlnire unde erau dezbătute "problemele curente" ale comunităţii / Foto: Arhivele Naţionale Olt |
La începutul anilor ’60 s-a auzit că Nicolae Ceauşescu, pe-atunci responsabilul cu agricultura din Biroul Politic al CC, va veni în vecini, la Negreni. Oamenii îl ştiau de "Niculae al nostru". Au zis să-şi ceară înapoi adeziunile de intrare în colectivă. Îl căutau pe Nea Andruţă crezând că vor ajunge la el. Venea maşina de la cramă de la Drăgăşani după tatăl puternicului Nicolae Ceauşescu. Îl luau şi îl îmbătau. La Scorniceşti erau într-o vreme mai mulţi din familie: fraţii Ilie şi celălalt Nicolae Andruţă, sora Lina şi cumnatul Lică Bărbulescu... Cel mai uşor era să te-ntâlneşti şi "împrieteneşti" cu Nea Andruţă. Până când soţii Ceauşescu l-au luat şi l-au închis la Snagov ca să termine povestea aceasta. Nea Andruţă nu trecea de om rău în sat iar de suferit a avut şi el, zice fostul primar despre "domiciliul obligatoriu" din curtea vilei de la Snagov la care Nicolae Ceauşescu şi-a supus părinţii încă din 1964 înainte de-a fi conducătorul ţării.
Când bunicii au fost duşi la Bucureşti, Emil Bărbulescu, fiul cel mic al Linei – fata măritată în casa lui Andruţă şi a Lixandrei Ceauşescu –, împlinise 6 ani. Pe el şi surorile lui i-a dus des la biserică bunica Lixandra. Făcuse la fel cu fetele şi băieţii ei cât i-a avut sub ascultare.
"Viaţa nouă" începuse de ani buni şi în Scorniceşti dar anumite obiceiuri rezistau. Duminica, bunăoară, bărbaţii vizitau crâşma iar femeile biserica. Pământul pentru cimitirul din deal a fost donat de tatăl lui Andruţă. Şi prin aceea bunicii sunt ctitori la biserică. Cât despre bunicul Andruţă, avea o livadă de pruni în deal. Şi viţă-de-vie acasă. Vindea el ţuică şi vin. Nicidecum, din viciul beţiei să fi vândut pământ sau lucruri din casă ca să cumpere băutură.
Din orice pricină s-ar fi ivit însă, Andruţă s-a ferit să înstrăineze pământul. În toamna lui 1935, fiica mai mare Niculina îi scria bunăoară din Bucureşti, rugându-l să se-nţeleagă "ca oamenii". Reproşându-i astfel zestrea ce i se cuvine, făcea aluzie şi la petrecerea lui prin "bodegi". Se subînţelege din scrisoarea oprită de Siguranţă că nici măcar de dragul măritişului fetei, ţiitoare de ani buni a moldoveanului din Brăhăşeşti Ştefan Rusu – ce-şi zisese Rusescu ajuns patron de cizmărie în Capitală –, Andruţă Ceauşescu nu se-ndupleca să-şi ciuntească pământul.
În acelaşi an, integritatea proprietăţii lui Andruţă a fost pusă iarăşi la încercare. I l-au adus acasă jandarmii pe Nicolae. "Dindărăt", reia nepotul Emil Bărbulescu, povestea mamei sale Lina, copilă de 7 ani când s-a petrecut acest moment unic din istoria satului. Îl predaseră din post în post şi l-au dat părinţilor pe bază de proces-verbal şi angajament că nu-l lasă să plece de-acasă. În amintirea surorii, adolescentul era plin de sânge şi cu picioarele vinete. O săptămână n-a vorbit cu nimeni oricât au insistat ceilalţi să spună ce făcuse ori ce gânduri avea. În cele din urmă, taică-su a mers cu boii în târg, la Potcoava. I-a vândut şi i-a dat banii să plece. Du-te să nu te mai văd, i-ar fi strigat. Cu înjurăturile de rigoare. Părinţii n-au ştiut că el e la închisoare. Ştiau că e bine la Bucureşti, aşa le scria şi Niculina.
Mai târziu, bunicii s-au ferit să le povestească nepoţilor păţanii cu politica şi închisorile celui de-al treilea născut. Când au ajuns să convieţuiască şi cu cuscra din Petreşti în casa anume făcută pentru bătrâni din curtea vilei de la Snagov, mama Elenei Ceauşescu îi "împungea" că nu trimiseseră pachete nici nu-şi vizitaseră fiul în lagăr sau la închisoare. Iar Lixandra Ceauşescu se scuza, ca la ţară, "eu n-am putut, maică, aveam atâţia copii!".
Andruţă şi Lixandra Ceauşescu nu s-au plâns nimănui de înstrăinarea lor de copiii rupţi prea devreme de casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!