Ultimii plutaşi pe Bistriţa(Video)

      Ocupaţie veche de sute de ani, plutăritul a rămas doar în amintirea sătenilor din localităţile de pe Valea Bistriţei. O dată pe an, cei câţiva plutaşi, care-au rămas la Ciocăneşti, construiesc o plută cu care duc turiştii la plimbare. Muncesc la ea trei zile, şi îşi amintesc de vremurile când transportau astfel sute de metri cubi de lemn.
    
Cândva o ocupatie de baza a locuitorilor de pe valea Bistritei, plutaritul a ramas un mestesug peste care s-a asternut uitarea, fara putinta de readucere in actualitate. Tehnologia moderna a facut sa dispara aceasta meserie odata cu amenajarea riurilor, construirea de diguri si baraje. Folosit mai ales pentru transportarea materialului lemnos, plutaritul era mult mai ieftin decit celelalte modalitati de transport – pe calea ferata sau pe sosele. In zona Neamtului, lemnul transportat cu plutele era adus de la Dorna, Farcasa sau Sabasa. 

Un centru de exploatare era padurea Tarcau, unde se amenajase o "schela", iar plutele incarcate plecau pe riu pina la Galati sau Braila. In functie de lemnul transportat si de lungimea acestuia, erau plute de grinzi, trunchiulete si raele, folosite pentru trunchiurile groase si lungi, iar lemnele rotunde se puneau ca "umplutura" pe alte plute mai mari. Din schela padurii Tarcau nu se transportau decit plute de butuci si plute de dulapi.

     
Plutaritul pe Valea Bistriţei s-a practicat de pe vremea lui Ştefan cel Mare, dar, în 1969, au plecat din amonte ultimile plute, pentru că amenajările hidrotehnice au făcut imposibil plutăritul.

Transportul s-a mutat de atunci pe şosele, iar plutele şi uneltele cu care se construiesc - la muzeu.

Vasile Morar şi Savu Rusu sunt printre ultimii plutaşi de pe Bistriţa. Au trecut de 70 de ani dar încă se pricep să lege o plută şi, mai ales, să o mânuiască.

Sursa video:www.youtube.com