Plutăritul în zona Dornelor este o activitate atestată documentar în secolul al XVIII-lea și reprezintă concretizarea initiațivei generalului Karl Essenberg, el hotărând, în calitate de guvernator al provinciei Galiția ca râurile Dorna și Bistrița să fie amenajate în mod corespunzător, astfel încat pe ele să fie transportat lemnul exploatat din pădurile aflate în zonă, și care aparțineau coroanei imperiale habsburgice.
Pentru concretizarea acestei inițiative au fost folosiți geniști, prin a căror muncă au fost amenajate malurile râurilor Dorna, la Teșna și Coșna, astfel încât lemnul exploatat a putut fi transportat cu plutele la Galați și de aici la Viena.
La data de 11 iulie 1815, administrația Ocolului Silvic Câmpulung Moldovenesc a emis un document în care se preciza că Imperiul Otoman se aproviziona cu lemn din zona Dornelor, care era transportat cu plutele tot spre Galați, la transport fiind folosiți plutași de la Gura Negri și Crucea, lemnul respectiv fiind folosit la construcția navelor.
Cu timpul, datorită acțiunii autoritaților locale, plutăritul în zona Dornelor a devenit din ce in ce mai sigur și mai eficient, fiind o importantă sursă de venit pentru cei care-l practicau, pe lângă lemn fiind transportate și alte mărfuri, precum apa minerală îmbuteliată sau animale, pluta devenind în zonă și un mijloc de transport pentru oameni, în special soldați.
Faptul că pe cursurile râurilor Dorna și Bistrița au fost amenajate locuri de încarcare și descărcare a mărfurilor, dar și de îmbarcare și debarcare a călătorilor dovedește faptul că odată cu trecerea timpului, această activitate se practica într-o manieră din ce în ce mai profesionistă. Odată cu trecerea timpului, dezvoltarea economică a țării a avut efecte negative asupra plutăritului din Romania, din acest punct de vedere zona Dornelor nereprezentând o excepție , ea fiind “lovită” de două ori, deoarece, pe de o parte construirea hidrocentralei de la Bicaz a pus între paranteze transportul cu plutele pe râul Bistrița, iar pe de altă parte apariția transportului auto și dezvoltarea transportului feroviar a făcut ca transportul cu plutele să devină nerentabil datorita vitezei reduse și a capacității de transport mici.
În aceste condiții, plutăritul în zona Dornelor și nu numai, a rămas o frumoasă amintire în memoria afectivă a celor care au avut această îndeletnicire sau care au vazut doar despre ce este vorba, numărul acestora fiind din ce in ce mai mic, existând, deci, riscul ca la un moment dat această activitate să fie cunoscuta doar din documente sau cărți, ele nefiind accesibile oricui.
Din fericire, șansa ca plutăritul din zona Dornelor să nu rămână decât o frumoasă amintire n-a dispărut în totalitate, în condițiile în care mai sunt în viață foști plutași care i-ar putea învăța această meserie pe tinerii care doresc să-și însușească o îndeletnicire necunoscută pentru ei, această activitate putând fi practicată în sezonul cald, ca agrement, de către turiștii care ajung în zona noastră, faptul acesta presupunând o amenajare corespunzatoare a râurilor Dorna și Bistrița, în anumite zone.
In final, ne exprimăm speranța că acest articol ar putea fi primul pas al unui nou început în dezvoltarea unui nou segment al turismului dornean, în condițiile în care nu avem cunoștință despre existența în altă parte a țarii a plutăritului ca mod de agrement și este de presupus ca un eficient parteneriat public-privat ar putea atrage turiști, fiind astfel urmat exemplul maramureșenilor de pe valea Vaserului, care și-au “scos de la naftalina” bătrâna mocaniță, transformând-o într-o atracție irezistibilă.
Articolul original pe Monitorul de Dorna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!