Poate ca fiecare dintre noi se intreaba:,,De ce Copilaria nu este vesnica"?
Acele vremuri cand totul si orice era posibil,cand orice durere sau orice tristete era stearsa de o simpla mangaiere blanda a mamei,cad pur si simplu puteam visa continu,caci oricum viata insasi era un vis,este acea etapa a vietii in care suntem asa de inocenti si in care zambim aproape mereu.Asa cum ,din nefericire si este firesc toate acestea trec insa nu si dorinta noastra permanenta de a retrai acele clipe de fericire!Copilaria este un paradis pierdut,insa cred si cred cu tarie ca toata viata in sufletul nostru vom ramane copii.
,,Copilăria!Paradisul pierdut",un titlu poate neinspirat dar mie imi place pentru ca imi aduce aminte de copilaria mea si de locul meu natal ,locul unde am vazut pentru prima data lumina zilei intr-o dimineata de mai, destul de racoroasa caci in acest loc aflat la poalele muntilor,iarna se mai chinuie sa-si dea ,,Duhul" pentru a face loc celui mai frumos anotimp primavara.
Acolo la munte,este locul copilariei mele locul unde este centrul universului meu, punctul unde am aparut pe aceasta lume ,cred ca si de aceea sunt atras ca un magnet si orbitez in jurul unei amintiri ori unde as fi sau in orice moment al vietii.
Locul copilariei mele a fost si este acel loc inconjurat de rauri,munti si paduri.Carlibaba,este locul care isi poarta numele din cele mai vechi timpuri,o localitate linistita si tacuta ,cu oameni destul de linistiti,care a petrecut si a asteptat generatii peste generatii,oameni care s-au nascut si au crescut acolo care au plecat mai departe prin toate colturile Europei chiar si in locuri mai indepartate.Un loc nu tocmai mare dar imens in visele mele care pe vremuri credeam ca este o vagauna uitata de lume cu drumuri de munte pietruite care erau baltite de apa ori de cate ori ploua,unde nu prea erau autoturisme personale,decat doua-trei autobuze care plecau si veneau pe-atunci la ora fixa,camioanele care transportau minereul scos din minele din jurul comunei,autotrenurile care transportau lemnul de catre muncitorii forestieri,adus tocmai din varfurile muntilor din zona.O lume destul diferita fata de alte localitati.Asa ca venirea rudelor de la oras era prilej de sarbatoare chiar daca eram mai saraci decat altii sau daca parintii nostrii nu puteau sa ne indeplineasca de fiecare data dorintele,aveam o mandrie a noastra si imi aduc cu drag aminte de vremurile acelea.Aceasta zona de nord a Bucovinei este o bijuterie a tarii noastre insa nu prea i se acorda o importanta cuvenita si nu este destul de promovata.
Majoritatea dintre noi am vrea inca sa fim mereu alaturi de parinti indiferent de varsta,de aceea in mintea noastra perioada copilariei ramine pentru totdeauna cea mai frumoasa si colorata si luminata amintire dorindu-ne mereu sa ne intoarcem la ea.Cu toate ca ne-am maturizat si am devenit oameni in toata firea putem fi in continuare fericiti,atat timp cat in adancul sufletului nostru ramanem veseli,simpli si copilarosi.Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul la maxima intensitate,acel basm fara sfarsit trait pe un taram magic.
,,Copilaria ramane inima tuturor varstelor"spunea candva Lucian Blaga.
Nu se va putea sti niciodata daca va exista sau nu ziua de maine,asa ca de aceea trebuie sa traim intr-adevar in fiecare zi ca si cand ar fi ultima zi din viata!
Regasiti-va fericirea si traiti asa cum visati!
Acele vremuri cand totul si orice era posibil,cand orice durere sau orice tristete era stearsa de o simpla mangaiere blanda a mamei,cad pur si simplu puteam visa continu,caci oricum viata insasi era un vis,este acea etapa a vietii in care suntem asa de inocenti si in care zambim aproape mereu.Asa cum ,din nefericire si este firesc toate acestea trec insa nu si dorinta noastra permanenta de a retrai acele clipe de fericire!Copilaria este un paradis pierdut,insa cred si cred cu tarie ca toata viata in sufletul nostru vom ramane copii.
,,Copilăria!Paradisul pierdut",un titlu poate neinspirat dar mie imi place pentru ca imi aduce aminte de copilaria mea si de locul meu natal ,locul unde am vazut pentru prima data lumina zilei intr-o dimineata de mai, destul de racoroasa caci in acest loc aflat la poalele muntilor,iarna se mai chinuie sa-si dea ,,Duhul" pentru a face loc celui mai frumos anotimp primavara.
Acolo la munte,este locul copilariei mele locul unde este centrul universului meu, punctul unde am aparut pe aceasta lume ,cred ca si de aceea sunt atras ca un magnet si orbitez in jurul unei amintiri ori unde as fi sau in orice moment al vietii.
Locul copilariei mele a fost si este acel loc inconjurat de rauri,munti si paduri.Carlibaba,este locul care isi poarta numele din cele mai vechi timpuri,o localitate linistita si tacuta ,cu oameni destul de linistiti,care a petrecut si a asteptat generatii peste generatii,oameni care s-au nascut si au crescut acolo care au plecat mai departe prin toate colturile Europei chiar si in locuri mai indepartate.Un loc nu tocmai mare dar imens in visele mele care pe vremuri credeam ca este o vagauna uitata de lume cu drumuri de munte pietruite care erau baltite de apa ori de cate ori ploua,unde nu prea erau autoturisme personale,decat doua-trei autobuze care plecau si veneau pe-atunci la ora fixa,camioanele care transportau minereul scos din minele din jurul comunei,autotrenurile care transportau lemnul de catre muncitorii forestieri,adus tocmai din varfurile muntilor din zona.O lume destul diferita fata de alte localitati.Asa ca venirea rudelor de la oras era prilej de sarbatoare chiar daca eram mai saraci decat altii sau daca parintii nostrii nu puteau sa ne indeplineasca de fiecare data dorintele,aveam o mandrie a noastra si imi aduc cu drag aminte de vremurile acelea.Aceasta zona de nord a Bucovinei este o bijuterie a tarii noastre insa nu prea i se acorda o importanta cuvenita si nu este destul de promovata.
Majoritatea dintre noi am vrea inca sa fim mereu alaturi de parinti indiferent de varsta,de aceea in mintea noastra perioada copilariei ramine pentru totdeauna cea mai frumoasa si colorata si luminata amintire dorindu-ne mereu sa ne intoarcem la ea.Cu toate ca ne-am maturizat si am devenit oameni in toata firea putem fi in continuare fericiti,atat timp cat in adancul sufletului nostru ramanem veseli,simpli si copilarosi.Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul la maxima intensitate,acel basm fara sfarsit trait pe un taram magic.
,,Copilaria ramane inima tuturor varstelor"spunea candva Lucian Blaga.
Nu se va putea sti niciodata daca va exista sau nu ziua de maine,asa ca de aceea trebuie sa traim intr-adevar in fiecare zi ca si cand ar fi ultima zi din viata!
Regasiti-va fericirea si traiti asa cum visati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!