*
Vienezul Adolf Schmidl, în intenţia lui de a scrie un amplu ghid de călătorie prin provinciile imperiului habsburgic, a trecut şi prin Bucovina, venind dinspre Bistriţa, prin valea Bârgaielor, staţii de poştă întâlnind la Poiana Stampei, Dorna, Valea Putnei, Pojorâta, Vama, Gura Humorului, Stroieşti şi Suceava. Fără să-şi dateze întâmplările, dar publicând, în revistele vieneze, începând cu anul 1822, fragmente de materiale, Schmidl face, astfel, o datare indirectă, care ţin de începutul secolului al XIX-lea.
*
*
Călătorind pe valea Bârgaielor, pe „Şoseaua Franciscană”, cum se numea, din 1817, în cinstea împăratului Francisc, care o folosise în acel an, „drumul împărătesc” al lui Isof al II-lea, Schmidl precizează că „Josenii Bârgăului predă, în fiecare an, 70.000 de lulele de pământ, care merg, în primul rând, în Bucovina” şi că „drumul se ridică, treptat, spre pasul Bârgăului, un defileu îngust în munte, prin care se prăvălea în jos Bistriţa. De aici, drumul a fost tras, în 1812, într-un urcuş lin şi uniform, pe vârful muntelui de la Măgura Calului. Staţia de poştă Tihuţa este o colonie. Odinioară, drumul ducea, de la pas, pe deasupra Dealului Zimbrilor, până la postul de graniţă, de odinioară, Iliuşa, şi, apoi, iarăşi foarte abrupt, pe vârful înalt al Măgurei. Noul drum are numeroase poduri masive, deasupra multor prăpăstii, dintre care ultima este cea mai minunată. Un viaduct de piatră duce, de-a curmezişul, deasupra unei văi largi, şi are, în mijloc, o arcadă înaltă, prin care formează un torent o cascadă însemnată.
*
*
Piscul pleşul al Măgurei oferă o privelişte înspăimântătoare şi grandioasă asupra unor munţi nenumăraţi şi a unor defileuri adânci. Ajungi, acum, la posturile de graniţă ale Transilvaniei înspre Bucovina, unde un comandament militar cercetează trecătorile, şi, curând după aceea, se ajunge la Poiana Stampei, prima localitate din Bucovina, formată numai dintr-o casă de poştă şi dintr-o cazarmă mică.
*
Drumul duce, acum, peste coama lată a unui munte, în valea atrăgătoare a Dornei, la vărsarea Dornei în Bistriţa Aurie. Ţinutul este bogat în minunate izvoare de apă minerală acidă, dintre care mai multe sunt folosite pentru băi.
Satul Dorna are şase ceasuri în lungime şi este format din Dorna Candrenilor şi Vatra Dornei, unde se află vama de frontieră. În susul apei, pe valea Bistriţei Aurii, urmează târgul de munte Iacobeni, unde se exploatează, din 1786, o mină de fie, cu 19 galerii, dintre care cea mai bogată este Valea Stânei; la Arşiţa, se mai găseşte şi azbest. Două furnale înalte, zece cuptoare de afânare, deservite de un fierar, patru forje, un meşter de cuie, predau, cu 224 de lucrători, 15.000 de chintale de fier brut, 90 de chintale de fontă, 4.427 chintale de oţel în bare, 41 de chintale de plumb, 243 de chintale de unelte, 16.904 bucăţi de lopeţi ş. a., 363.000 de cuie.
*
*
La patru ceasuri mai departe, mergând, în sus, pe Bistriţa, se află localitatea de munte Cârlibaba, unde se exploatează, din 1797, pe muntele Dadul, cinci mine de plumb, care conţin şi argint; sunt două topitorii, cuptoare de aramă şi cuptoare de cupelaţie. Cei 92 de lucrători dau un randament de 500 de mărci de arginţi. Argintul este dus la Alba Iulia, pentru a se bate monede.
*
Urcând, printr-un defileu îngust şi sălbatic, până la casa de poştă singuratecă de la Valea Putnei (N.N: De fapt, pe Mestecăniş), se ajunge, apoi, coborând muntele, la Pojorâta, într-o vale blândă a râului Moldova. Aici se afla, în 1808, o mină de cupru a tezaurului imperial, alcătuită din cinci galerii, două furnale înalte, un cuptor şi două făurării; 164 de lucrători produc 1.000 de chintale.
*
*
Drumul se ţine, neîntrerupt, de Moldova, în jos, spre Câmpulung Moldovenesc, un târg cu 2.623 de locuitori. Aici se află administraţia camerală şi reşedinţa căpităniei graniţei militare.
*
Urmează Vama, cu o mică mină în apropiere, de trei galerii, zece cuptoare de afânare, 80 de lucrători, care produc 5.580 de chintale de fier în bare.
*
Urmează Bucşoaia şi Gura Humorului, unde regiunea devine mai prietenoasă şi unde apare, iarăşi, agricultura. Drumul se face tot mai rău; prin Capu Codrului, fără a mai trece prin vreo localitate, se ajunge, după şase ore de mers, în oraşul Suceava. De aici, sunt 6 ½ poşte până la Cernăuţi” (Călători, XIX, III, pp. 291, 292).
*
Torinezul Lorenzo Valerio călătoreşte prin Bucovina în 1835, în 12 iulie expediind, „de la Cernăuţi, pe malurile Prutului”, o scrisoare, pe adresa mamei sale, dar nu menţionează decât „punctul de frontieră de la Novoseliţa” (Călători, XIX, III, p. 338). Abia în 21 august 1835, când se afla la Cluj, Lorenzo Valerio vorbeşte şi despre „acele ţinuturi sălbatice” ale Moldovei, pe care le-a părăsit, plecând prin Suceava şi prin Câmpulung. „Am străbătut o parte din Bucovina, de altfel foarte pitorească şi bogată şi bogată în minereuri de aur şi de argint” (Călători, XIX, III, p. 340).
*
Ieromonahul rus Partenie, care sihăstrise prin Carpaţii Moldovei, vine, cu mult înainte de anul 1839, când avea deja vechime, iarăşi, în Moldova, „în părţile stăpânirii austriece, în Bucovina, la ruşii mei”.
*
„Trecând Carpaţii, prin satul Bosanci am ajuns în târgul austriac Suceava, în vechea capitală moldovenească. Acolo, m-am învrednicit a săruta moaştele sfântului şi marelui mucenic Ioan cel Nou, făcătorul de minuni al Sucevei, Mucenic în Belgrad (Cetatea Albă), care, astăzi, se cheamă Akkerman şi se găseşte în Basarabia, sub stăpânire rusească; pomenirea lui, în sfânta biserică a Răsăritului, se face la 2 iunie. Slujba, în acea biserică, se face în limba moldovenească.
*
*
Suceava, oraş cum se cade, cu clădiri şi dughene, şi multe biserici pravoslavnice, latineşti şi armeneşti, este aşezat lângă râul Suceava, pe graniţa moldovenească, nu departe de munţii Carpaţi.
*
De la târgul Sucevei, cale de un ceas, adică cinci verste, este satul cu rascolnici ruşi, numit Socolinţi (Lipoveni); se zice că şi portul le este velicorus. De la Socolinţi, cale de două verste, este mănăstirea Dragomirna, unde a petrecut mulţi ani din viaţă marele stareţ Paisie Velicikowski (1722-1794, stareţ la Neamţ şi la Secu).
*
*
De la Suceava, cinci mile ori cale de opt ceasuri, iar pe ruseşte 40 de verste, este un sat mare rusesc, numit Belaia Kriniţa (Fântâna Albă). Ajuns acolo, am intrat în mănăstire, în casa răposatului ţăran Larion Petrovici Korovih-Nojek, care este şi întemeietorul acelui sat. Acolo am găsit, atât între monahi, ca şi între mireni, tot felul de tâlcuri şi neînţelegeri, dar, în vremea şederii mele acolo, s-au unit toate locurile şi, în mijlocul satului, au făcut biserică şi au căpătat un popă fugar…
*
*
În Bucovina, toţi locuitorii sunt ortodocşi şi au episcop pravoslavnic, care trăieşte în Cernăuţi. Oraşul Cernăuţi nu este mare, dar frumos, al doilea după Lvov, este aşezat pe malul râului Prut. Pravoslavnici într-însul nu sunt mulţi.
*
În Bucovina, la poalele Carpaţilor, se găsesc mănăstiri mari pravoslavnice, cârmuite de un episcop pravoslavnic.
*
*
1. Mănăstirea Putna, în care se înmormântează episcopii pravoslavnici.
*
*
2. Mănăstirea Suceviţa, în care se păstrează o frumoasă cruce, împodobită cu aur şi cu pietre scumpe. Ea a fost dăruită de cinstitorul de Dumnezeu ţar al Rusiei, Feodor Ivanovici (1584-1598); era păstrată în Schitul Mare (N.N.: din Galiţia). Dar când împăraţii austrieci au ruinat-o şi au pustiit-o, atunci monahii au mutat acea cruce în mănăstirea Suceviţa, unde se păstrează şi acum.
*
*
3. Mănăstirea Moldoviţa, aşezată în Carpaţi, pe râul Moldoviţa.
*
*
4. Mănăstirea Dragomirna, aproape de Suceava, în care se păstrează marte din moaştele Sfântului Ioan Persul.
*
Toate aceste mănăstiri sunt înfrumuseţate şi pictate cu icoane în stil grecesc, ca în mănăstirile Athosului. Monahii trăiesc din stat, primind leafă de la împăratul Austriei; citesc şi cântă pe slavoneşte, după cărţi ruseşti; la ectenii, pomenesc pe mult milostivul ţar al Rusiei, însă pomenesc şi pe împăratul lor. Dar pravila călugărească nu o păzesc cu stricteţe, pentru că, în Austria, pravoslavnicii trăiesc în mare strâmtoare şi duc cruce mai grea decât o duc grecii din partea turcilor. La drept vorbind, strâmtoarea nu este atât din partea stăpânirii, cât din partea celei duhovniceşti, a Papei de la Roma…
*
Şi am trăit în Bucovina mulţi ani, în care vreme am fost tuns la monahism de către un ieromonah venit din Rusia” (Călători, XIX, III, pp. 686-688).
*
Andrew A. Bonar şi Robert McCheyne, doi misionari scoţieni, au intrat în Bucovina, din Moldova, în 22 septembrie 1839, pe la Bosanci.
*
„La 27 septembrie, dimineaţa, părăsiră carantina şi plecară, cu o brişcă acoperită, la Suceava, oraş plăcut, cu opt turnuri strălucitoare şi o cetate în ruină. Populaţie considerabilă de ortodocşi, catolici şi armeni. Poziţie minunată, pe malul înalt al unui râu. Casele văruite, curate şi acoperite cu şindrilă. Jumătate din oraş e locuit de armeni.
*
*
Plecând din Suceava, drumul duce printre garduri de nuiele, cu streşini la fel. Drumul era pavat şi bine întreţinut. Casele, mai confortabile ca în Moldova. Aspectul ţării, mai civilizat. Mulţi arbori fructiferi prin grădini. Biserici rustice, semănând cu cele din Scoţia. Un pod de lemn, îmbrăcat şi acoperit cu scânduri. Vama lui o lua un evreu. Aceştia sunt, de altfel, pretutindeni şi în toate amestecaţi” (Călători, XIX, III, pp. 785, 786).
Sursa.www.dragusanul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!