Nicolae Ceaușescu ,vânzătorul de etnici germani!

(P)-Asigurare medicala de calatorie

De curând am vazut un reportaj la un post de televiziune care ma cutremurat.Un reportaj zguduitor despre negocierile secrete purtate de fosta Securitate,trocuri și schimburi de spioni reținuți în țarile capitaliste din Europa.Acestea sunt doar câteva din detaliile dosarelor realizate în secret într-o perioada de peste trei decenii,perioadă în care Republica  Federala Germania ,plătea cu milioane de mărci germane,  pentru pașapoartele etnicilor germani din Republica Socialistă România.

Heinz-Günter Hüsch este avocatul care negocia cu securitatea .Devenit ulterior parlamentar în Bundestag, care timp de 21 de ani a negociat cu fosta Securitate cumpărarea anuală a mii de etnici germani din România. Așa a vândut România pe timpul regimului Ceaușescu  peste 200.000 de etnici germani în fosta Republica Federala Germania.
Această afacere ultra secretă care a adus României miliarde de marci germane ,bani care la acea vreme s-au dus în mare parte la plata datoriei externe și în buzunarele securiștilor.În perioada anilor 1968-1989,au plecat in RFG,peste 200.000 de etnici germani ,cea mai mare suma plătită pentru un etnic german a fost de 40.000 DM. 

Într-o întâlnire cu saşii rămaşi la Sibiu, Heinz-Günter Hüsch a povestit despre secretul vieţii sale. „În februarie 1968 am venit la Bucureşti, la Hotelul Lido, dar nimeni nu voia să vorbească cu mine. Nu aveau prea mare respect pentru un jurist german. Le-am spus că a doua zi am avion la opt şi jumătate şi pot pleca imediat. Peste noapte s-au răzgândit”, povesteşte Heinz-Günter Hüsch, despre momentul în care a început colaborarea cu reprezentanţii Securităţii din România. Hüsch a fost al doilea negociator din partea RFG, el fiind succesorul avocatului Ewald Garlepp - cel care a început negocierile pentru „cumpărarea” şvabilor şi a saşilor din Ardeal și Banat cât și a țipțerilor din Maramureș și Bucovina , încă de prin 1962. Atunci, chestiunea era una derulată între juriştii germani şi jurişti din România, supravegheaţi atent de serviciile secrete. Sub „mandatul” lui Garlepp au fost răscumpăraţi aproximativ 16.500 de etnici germani. „Cât s-a plătit, nu se ştie exact. În 1954, când au fost încheiate primele documente în care se vorbea despre cereri de plăţi din România pentru plecarea etnicilor germani în scopul reîntregirii familiilor, se cerea 1.000 de dolari pe persoană, adică aproximativ 4.200 de mărci germane”, spune Ernst Meinhard, jurnalist german de origine română, care a studiat arhivele fostei RFG. 

Încă mai există secrete „Câţi bani au fost plătiţi în total nu spun. Nu am voie să vorbesc pe acest subiect. Dar informaţiile publicate până acum nu sunt veridice. Plăţile prin bancă se făceau în conturile Băncii Române pentru Comerţ Exterior. Plăţile cash se făceau în bancnote de 1.000 de mărci, puse în plicuri sigilate. La început, banii erau număraţi în faţa mea, mai apoi acest lucru nu se mai întâmpla”, povesteşte Hüsch. Acesta a reprezentat statul german într-o acţiune secretă: ştiau de plăţile către statul român extrem de puţine persoane de la conducerea statului. „Eu am fost un negociator secret. Nimeni din cei care voiau să emigreze nu mă contacta pe mine. Existau, din cercul meu de cunoscuţi, doar două persoane care ştiau cu ce mă ocup: sora şi secretara mea”. În urma negocierilor, între 1968 şi 1989 au plecat din România peste 200.000 de etnici germani. "În 1954 se cereau 1000 de dolari pe persoană, aproximativ 4200 de mărci germane.” 
HEINZ-GÜNTER HÜSCH negociator secret „Reîntregirea familiilor” Heinz-Günter Hüsch a venit la Sibiu în cadrul unei conferinţe organizată de FDGR Sibiu, împreună cu Fundaţia „Konrad Adenauer”, sub numele „Reîntregirea familiilor versus vânzarea/cumpărarea etnicilor germani în perioada comunistă”. La conferinţă şi-a anunţat prezenţa şi Stelian Andronic, negociatorul din partea României. „Mi-a spus că se bucură de faptul că se va revedea cu domnul Hüsch. În ultimul moment, însă, a spus că trebuie să plece în străinătate”, a explicat Hannelore Baier, cea care a organizat întâlnirea de la Sibiu. 

Nu se știa  numele celor care li se aproba cererea de emigrare,aceasta era stabilită de autoritațile Române.”Noi nu știam că se plătesc bani pentru noi. Auzeam că există o formă de urgentare, că dacă plătești poți pleca mai devreme, dar nu știam în mod clar cui trebuie dați bani. Mai era un lucru: plecau printre primii cei care aveau case pe care au pus ochii șefii de partid. Așa-numitele case din plecări erau foarte căutate”, au povestit cațiva din etnicii germani veniți să stea de vorba cu avocatul Heinz-Günter Hüsch.
În 1965, în România mai erau 350.000 de germani. După aproape o jumătate de secol, în România au mai rămas doar 30.000 de etnici germani.

Un film documentar despre Ceaușescu vânzătorul de oameni „Paşaport de Germania” care va arăta marea afacere cu negoțul de oameni care a adus Romîniei miliarde de mărci și va avea premiera în toamnă, la Bucureşti.

Vezi de ce îi dădeau nemţii milioane de dolari dictatorului (VIDEO)!

Sursa video Youtube.com

România TV prezintă în exclusivitate documente care dezvăluie cum făcea Republica Federală Germană presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a scăpa tot mai mulţi nemţi din România de sub teroarea regimului. Ceauşescu primea scrisori în care autorităţile germane îi reproşau că nu-şi respectă angajamentele. Dar în acelaşi timp, acestea plăteau milioane de dolari în avans ca să lase cetăţenii germani să iasă din ţară.

Afacerile cu vânzări de oameni pe care le făcea Nicolae Ceauşescu ascund detalii uimitoare legate de presiunile făcute de vest asupra dictatorului pentru a lăsa etnicii germani să iasă din ţară.

Citeşte şi "Epoca de Aur": Cum prezenta propaganda ceauşistă România LUMINOASĂ în cea mai CENUŞIE perioadă VIDEO

Nemţii îi reproşau, într-o notă trimisă, că nu au fost aprobate cele peste 10.000 de plecări din ţară convenite, în perioada 1981-1982. În schimb, Ceauşescu a lăsat să plece doar puţin peste 3.000 de oameni.

Documentul a fost primit înainte ca un reprezentant al Germaniei să vină în ţară, în 1982, pentru o întâlnire cu şefii Securităţii.

Consilierul venit din vest avea să aducă o sumă importantă de bani, 22 de milioane de dolari, pe care îi plătea în avans pentru ca Ceauşescu să vândă în jur de 8.500 de etnici germani. Afacerea era una veche deja şi începuse în anii '60, cu evrei vânduţi către familiile lor din străinătate. statul român a obţinut miliarde de dolari de pe urma acestor tranzacţii, făcute prin companiile care se ocupau de comerţul exterior.

Ce s-a întâmplat după revoluţie cu banii din conturile acestor firme rămâne însă un mister. Ceauşescu a susţinut până în ultimul moment că nu el a pus mâna pe bani.

Citeşte şi Anchetă explozivă despre conturile lui Ceauşescu. 70 de miliarde de dolari, ascunse în Canada

"Contul lui Ceauşescu nu era al lui Ceauşescu, era al întreprinderilor de comerţ exterior. Fiecare grup de mari întreprinderi aveau un cont în străinătate", a declarat Camil Roguski, arhitectul lui Ceauşescu.

"Erau de fapt conturi ale statului român, banii puteau fi utilizaţi numai cu semnătura lui Ceauşesu. În realitate, Ceauşescu nu a avut niciun cont", a precizat Răzvan Temeşan, fostul director Bancorex.

Chiar dacă făcea afaceri cu sume fabuloase, de care ştiau doar securiştii din structurile de conducere, Ceauşescu le arăta românilor o altă faţă.


De fapt, poporul primea doar o porţie din tot ce se presupunea că deţine. Nicolae Ceauşescu putea cu o semnătură să vândă sau să cumepere orice dorea, pentru că el controla toate conturile importante. El ar fi vrut să se folosească tot de banii murdari pe care îi câştigase din afaceri imorale şi ca să domoleacă furia naţiunii înainte de revoluţie.