Bucovinenii sunt sau nu moldoveni? Care a fost influenţa ocupaţiei austriece în Bucovina

Articolul a fost preluat de la Adevărul.ro

Face parte Bucovina din Moldova sau este o provincie total diferită? Locuitorii acestei zone sunt bucovineni sau moldoveni?Publicația Adevărul vă propune o dezbatere pentru a afla care sunt răspunsurile la întrebările ce stârnesc întotdeauna dispute aprinse.

Gara Vatra Dornei Băi.Foto Vatra Dornei Info

Bucovina este o denumire atribuită de ocupanţii austrieci părţii de nord-vest a Moldovei, anexată la Imperiul Habsburgic timp de 144 de ani. Chiar şi acum unii localnici îşi spun bucovineni şi nu acceptă „statutul” de moldoveni. 

Etimologic, Bucovina înseamnă „Ţara Fagilor”. Această denumire a intrat în uz începând din anul 1774, atunci când Imperiul Habsburgic a anexat partea de nord-vest a Moldovei, inclusiv fostele capitale Siret şi Suceava şi mănăstirile medievale fortificate. Austriecii au obţinut acest teritoriu ca răsplată pentru că nu au intervenit într-un război ruso-turc. 

Scurta istorie a provinciei Bucovina 

Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Ţara de Sus a Ţării Moldovei. Ca realitate istorică şi ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind doar vreme de 144 ani, între 1774 şi 1918. 

Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuşi, numele nu se impune decât treptat şi doar în rândul unei părţi a populaţiei. Chiar şi în perioada ocupaţiei au fost utilizate denumiri mai vechi: Ţara de Sus/Ţara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun şi Arboroasa. 

De altfel, Arboroasa a fost şi numele societăţii înfiinţată în 1875 de un grup de studenţi, printre care Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, care lupta pentru păstrarea identităţii naţionale şi eliberarea de sub ocupaţia austriacă. 

După 75 de ani de ocupaţie, în 1848 este înfiinţat Ducatul Bucovinei, iar la titlurile împăratul se adaugă şi cel de Mare Duce al Bucovinei. Din 1861 Bucovina primeşte dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru şi roşu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei) şi stemă (reprezentând capul de bour). 

După primul război mondial, la 28 noiembrie 1918 Consiliul Naţional al Bucovinei a hotărât în majoritate Unirea cu România. În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică, iar în prezent se află în componenţa Ucrainei. În actuala regiune Cernăuţi proporţia populaţiei româneşti este în scădere pe fondul unei infuzii de populaţie slavofonă. 

Elitele româneşti au luptat permanent pentru eliberare 

Perioada de ocupaţie a adus un oarecare progres în teritoriul anexat de Imperiul Habsburgic. Învăţământul a devenit obligatoriu, a fost înfiinţată Universitatea de la Cernăuţi. Proprietăţile bisericeşti au fost reunite într-un „Fond reglionar” ale cărui venituri au fost utilizate pentru construirea de spitale, şcoli, drumuri, poduri. A fost introdus cadastrul general. În localităţile urbane au fost introduse alimentarea cu apă, canalizarea, energia electrică, iluminatul public.

FOTO: Harta fizică a Ducatului Bucovinei

Românii din Bucovina au avut o viaţă politică, naţională, religioasă şi culturală proprie. Fruntaşii politici bucovineni au practicat totdeauna faţă de Viena o politică protestatară, începând cu episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu, urmând cu Hurmuzăcheştii, cu mitropolitul Silvestru, cu Gheorghe Popovici şi Iancu Flondor şi cu întreaga generaţie a Unirii.

S-au afirmat în literatură şi ştiinţă personalităţi de marcă, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi şi Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu şi Constantin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi şi compozitorii celebri Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi.

 După deschiderea Universităţii locale, în 1875, facultăţile de drept şi de filosofie erau frecventate de studenţi români, organizaţi şi ei după sistemul german în societăţi academice ca „Arboroasa”, „Junimea”, „Bucovina”, „Moldova” şi „Dacia”. La aceste facultăţi, ca şi la cea de teologie s-a putut forma pătura de intelectuali care, în luptă cu germanii şi ucrainenii, au întreţinut vie conştiinţa naţională românească până la Unirea cu România.

FOTO: Harta etnică a Ducatului Bucovinei

„Homo bucovinensis, prototip al individului tolerant”

Unii istorici consideră că perioada în care acest spaţiu s-a aflat sub ocupţie a dus la dezvoltarea provinciei. „Imperiul Austriac a stă pânit acest teritoriu până în 1918, perioad ă în care în Bucovina s-au petrecut numeroase transformă ri care au contribuit la schimbarea fizionomiei demografice, economice, politice, etnice ş i culturale a provinciei, conferindu-i un statut singular în compara ţie cu regiunile învecinate. 

În urma acestor transformă ri, Bucovina a devenit în conş tiin ţa opiniei publice cultivate o „Elveţ ie” a estului Europei, capitala provinciei, Cern ăuţ i, dobândind titlul deosebit de mă gulitor de „Mica Vienă ”, afirmă istoricul Florin Pintescu.

„Bucovina a constituit un stră lucit exemplu de colaborare inter-etnic , lansându-se celebra expresie homo bucovinensis, prototip al individului tolerant, ce vorbeş te cel puţ in două limbi ş i care oferă un model de convieţ uire paş nic inter-etnic. 

Conform opiniei lui Emmanuel Turczy ski, un cunoscut istoric german expert în problemele Bucovinei, în Bucovina a existat un adevă rat „consens ideologic” bazat pe „larg diseminata identificare a bucovinenilor cu tr ăsă turile regiunii, cu un sistem legal bine stabilit, toleranţă şi progres socio-cultural, unde loialitatea c ătre aceste valori nu însemna neloialitate fa ţă de propria comunitate etnică sau religioasă ”. 

Unii istorici au comparat colaborarea inter-etnic din Bucovina cu situa ţiile din Tirol ş i Cipru, „modelul” bucovinean demonstrându- i superioritatea”, mai susţine istoricul Florin Pintescu.

Teoria Bucovinei medievale

Trebuie consemnată şi o teorie potrivit căreia termenul Bucovina era utilizate încă de la începutul Evului-mediu pentru a defini partea din nord-vestul Moldovei. Această teorie se bazează pe faptul că termenul „bucovina”, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Muşat, la 30 martie 1392, prin care dăruieşte lui Ionaş Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuţi...”.