Nu sunt doar imagini.
Sunt urme.
Sunt pași rămași pe un drum care astăzi arată altfel.
Casele par mai tăcute.
Drumul mai gol.
Cerul parcă mai aproape de oameni.
Într-una dintre fotografii simți liniștea aceea de munte care îți intră în suflet.
În cealaltă, parcă auzi în depărtare murmurul Bistrița Aurie, așa cum curgea și atunci… și curge și acum.
Poate unii dintre cei din imagine nu mai sunt.
Poate unele case nu mai există.
Poate locul s-a schimbat atât de mult încât abia îl mai recunoaștem.
Și totuși, ceva a rămas.
O stare.
O rădăcină.
Un dor.
📍 Tu recunoști locul?
📍 Ce îți amintești când privești aceste fotografii?
Scrie-mi în comentarii.
Poate din amintirile fiecăruia reconstruim, măcar pentru o clipă, Cârlibaba de odinioară.
Timpul schimbă locurile, dar nu poate șterge amintirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile dumneavoastra aici!
Comentariile injurioase sau care conțin cuvinte obscene, vor fi șterse,de asemenea și comentariile care aduc atingere demnității!
Comentariile care sunt postate cu scopul de a face reclamă sau care conțin linkuri spre site-uri vor fi șterse, de asemenea tot ceea ce este reclamă directă sau mascată, va fi șters!