Iti mai aduci aminte de copilaria anilor 60,70 sau inceputul anilor 80,copilaria genunchilor zdreliti,cu zambetele care inundau efervescent lume din jur,de curiozitatile care ne purtau prin cele mai intunecoase si nebanuite cotloane din podurile bunicilor?
Cum am facut si am supravietuit ,fara casca si cotiere pe bicicleta,fara clapari pe schiuri,cand mergem cu masini fara centuri de siguranta,sau mai palpitant era cand ne duceau in ,,practica",(cele doua sau trei saptamini de la inceputul scolii)pe camp sau prin paduri la cules de plante medicinale catarati pe tot felu de remorci trase de camione sau tractoare,beam apa din pârîu,nu aveam sticle de apa minerala sau tot felu de bauturi racoritoare.
Oare cum am supravietuit?
Va aduceti oare aminte,cand pierdeam ore intregi pentru a construii tot felu de zmee,si imparteam o sticla de suc cu trei sau chiar patru prieteni si nu ne mai imbolnaveam cand mancam,batoane din ciocolata de casa,biscuiti,sau paine cu unt si dulceata si nu aveam exces de greutate?
Nu aveam telefoane mobile,nu aveam internet,chat,laptopuri,nu aveam decat un canal tv, sau doua ,cand o vedeam pe,,Mihaela" (desenele de la ora 18-30).
Nu aveam nimic doar prieteni adevarati si tot felul de jocuri, echipa fotbal,v-ati ascunselea,ratele si vanatorii,tara,tara vrem ostasi,etc,etc.
Aveam multa libertate,esecuri,bucurii,dar in schimb aveam multa responsabilitate si eram invatati sa ne descurcam cu toate astea.
Nu eram elevi stralucitori,cu exceptia catorva dintre noi si cand unu dintre noi avea probleme cu scoala toti prietenii il ajutau si nu aveam nevoie de marele psiholog,era obligatoriu sa inveti si iar sa inveti!
Scoala era mai dura pe atunci,era mai greu pana pe la orele pranzului dar aveam carti gratuite care treceau de la o generatie la alta,aveam scoala obligatorie.
Oare cum am supravietuit?
Suntem tot noi cei care ne stim de ani de zile,doar ca ridurile au inceput sa ne acopere chipurile deja imbatrinite de grijile si greutatile de zi cu zi,viata isi lasa amprenta pe chipurile si pe inimile noastre deja inghetate de necazuri.
Sunt oameni in viata mea pe care nu i-as uita o vesnicie!
Se spune ca oamenii vin si pleaca,dar fiecare cu un scop in viata!
Nu a fost alegerea noastra dar la un moment dat a trebuit sa ne despartim,Cu unii m-am
intilnit prin viata chiar daca dupa un timp indelungat si parca tot mai mult as prefera sa fim din nou impreuna sa fim din nou copii.
Ramai cu bine copilarie,nu te-am uitat dar imi aduc tot mai greu aminte de tine, sint tot eu cel care a supravietuit fara laptop sau iphone.
 |
| Iti mai aduci aminte? |
Cum am facut si am supravietuit ,fara casca si cotiere pe bicicleta,fara clapari pe schiuri,cand mergem cu masini fara centuri de siguranta,sau mai palpitant era cand ne duceau in ,,practica",(cele doua sau trei saptamini de la inceputul scolii)pe camp sau prin paduri la cules de plante medicinale catarati pe tot felu de remorci trase de camione sau tractoare,beam apa din pârîu,nu aveam sticle de apa minerala sau tot felu de bauturi racoritoare.
Oare cum am supravietuit?
Va aduceti oare aminte,cand pierdeam ore intregi pentru a construii tot felu de zmee,si imparteam o sticla de suc cu trei sau chiar patru prieteni si nu ne mai imbolnaveam cand mancam,batoane din ciocolata de casa,biscuiti,sau paine cu unt si dulceata si nu aveam exces de greutate?
Nu aveam telefoane mobile,nu aveam internet,chat,laptopuri,nu aveam decat un canal tv, sau doua ,cand o vedeam pe,,Mihaela" (desenele de la ora 18-30).
Nu aveam nimic doar prieteni adevarati si tot felul de jocuri, echipa fotbal,v-ati ascunselea,ratele si vanatorii,tara,tara vrem ostasi,etc,etc.
Aveam multa libertate,esecuri,bucurii,dar in schimb aveam multa responsabilitate si eram invatati sa ne descurcam cu toate astea.
Nu eram elevi stralucitori,cu exceptia catorva dintre noi si cand unu dintre noi avea probleme cu scoala toti prietenii il ajutau si nu aveam nevoie de marele psiholog,era obligatoriu sa inveti si iar sa inveti!
Scoala era mai dura pe atunci,era mai greu pana pe la orele pranzului dar aveam carti gratuite care treceau de la o generatie la alta,aveam scoala obligatorie.
Oare cum am supravietuit?
Suntem tot noi cei care ne stim de ani de zile,doar ca ridurile au inceput sa ne acopere chipurile deja imbatrinite de grijile si greutatile de zi cu zi,viata isi lasa amprenta pe chipurile si pe inimile noastre deja inghetate de necazuri.
Sunt oameni in viata mea pe care nu i-as uita o vesnicie!
Se spune ca oamenii vin si pleaca,dar fiecare cu un scop in viata!
Nu a fost alegerea noastra dar la un moment dat a trebuit sa ne despartim,Cu unii m-am
intilnit prin viata chiar daca dupa un timp indelungat si parca tot mai mult as prefera sa fim din nou impreuna sa fim din nou copii.
Ramai cu bine copilarie,nu te-am uitat dar imi aduc tot mai greu aminte de tine, sint tot eu cel care a supravietuit fara laptop sau iphone.
Dulcea mea copilărie
Nu te voi uita nicicând
Tu eşti ca o floare pe câmpii
Eu te voi purta mereu în gând.
Dulcea mea copilărie
Ce frumosă tu ai fost
Eu te chem din nou la mine
Dar nu are niciun rost.
Căci vremea trece, vremea vine.
Viaţa e scurtă cum e ea Şi tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.
Versuri de:Vladimir Potlog
Frumos!
RăspundețiȘtergere