Bucura-te de momentele libere şi descopera impreună cu noi adevarata frumuseţe a comunei Cârlibaba,situata undeva în extremitatea de nord a Bucovinei la poalele munţiilor Rodnei!O aşezare situată N-V, judeţului Suceava,la 35 km de statiunea Vatra Dornei si 45 km de statiunea Borsa!
Drumul naţional 18, care leagă Suceava de Maramureş, cel mai prost drum naţional care tranzitează judeţul nostru şi unul din cele mai degradate drumuri naţionale din ţară, continuă să reprezinte apogeul dezastrului şi în 2016, în ciuda promisiunilor că va fi reabilitat. DN 18 în Suceava înseamnă aproximativ 40 de kilometri de drum, de la intersecţia cu DN 17, la Iacobeni, şi până la ieşirea din judeţ, pe raza comunelor Ciocăneşti şi Cârlibaba. În stare deplorabilă de ani de zile, drumul a fost doar cârpit în ultimii ani, însă cum gropile erau foarte multe, DN 18 a ajuns un drum acoperit de plombe.
DN 18,drumul ce leagă Suceava de Maramureș
Monitorul de Suceava a semnalat de ani de zile şi de foarte multe ori coşmarul şoferilor care circulă pe acest drum, mai ales al localnicilor din comunele Ciocăneşti şi Cârlibaba, izolaţi de ani de zile din cauza drumului impracticabil. Am scris despre foarte multe promisiuni ale oficialilor Companiei de Drumuri Naţionale, despre termene privind modernizarea drumului, scenarii optimiste, care însă s-au dovedit doar amăgiri, ori, ca să fim mai duri, minciuni sfruntate ,mai scrie Monitorul de Suceava.
În aceste condiţii, nu vom mai scrie prea multe în acest material despre ce ar urma să se facă, despre firma care a câştigat o licitaţie, dar care nu a început încă lucrările, pentru că cei de la Compania de Drumuri Naţionale nu agreează soluţia tehnică.
Singura certitudine este că şi 2016 pare a fi un an pierdut pentru acest drum.
DN 18 leagă Suceava de Maramureş şi continuă până la Baia Mare, multe porţiuni din Maramureş fiind reabilitate.
Fotografiile cu starea drumului de pe raza judeţului Suceava sunt, credem, mai mult decât grăitoare privind dezastrul de pe un drum de ocolit de ani de zile.
Prefectul județului Suceava,nu știe cine este Ministrul Transporturilor,în schimb anunță că luna viitoare vor începe lucrările de modernizare al DN18 Iacobeni-Șesuri-Borșa.
În ședința ținută ieri la Colegiul Prefectural, prefectul județului Suceava, Constantin Harasim,a adus amănunte din secretele de culise a acestei întâlniri cu reprezentanții Guvernului la Iași. Prefectul a declarat pentru ziaruldepenet.ro că: ,,S-au discutat aspecte legate de infrastructura județului, iar în ceea ce privește DN 18 Iacobeni – Borșa “ministrul Transporturilor a spus că știe problema, mi-a spus că o firmă ALPHA – nu știu cum se cheamă, că n-am auzit de ea, a solicitat ca stratul de decapare să fie de vreo 40 cm. CNADNR a spus că nu se impune 40 cm., fiindcă suportul de rezistență este bun, conform proiectului să fie până în 25 cm.
Zilele astea se lămurește situația, în luna mai vor demara lucrările” mai arată sursa citată.
Drumul Național 18 Suceava-Maramureș ,are un istoric destul de zbuciumat în privința modernizării ,din cauza degradării excesive, acest ,,drum național” a ajuns celebru în toată presa și a tuturor celor care au vizitat zona de nord a țării.
Reabilitarea celor 40 de kilometri ai DN 18 din județul Suceava a fost împărţită de Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale pe două porţiuni : Iacobeni – Cârlibaba și Cârlibaba – Şesuri.
Lucrarea are o valoare totală de 15 milioane euro, licitaţia fiind câştigată de asocierea Autotehnorom – OPR Asfalt – Rutier Conex XXI.
La ședința Colegiului Prefectural de azi, o bilă neagră pentru prefectul de Suceava a fost că nu știe cine este ministrul Transporturilor.
În timpul discursului, HARASIM s-a poticnit : “Dl. CÎMPEANU sau cum îl cheamă, dl. ministru al Transporturilor, cum se numește ? ( DAN COSTESCU – din sală ), DAN COSTESCU a fost cooperant…”mai scrie ziaruldepenet.ro.
(P) X Gain 34 X Gain 34 ,este cea mai eficientă formula pentru a ajuta la creşterea masei musculare, nu a tesutului adipos din organism. ___________
Marius Pițigoi, un român revoltat de faptul că parlamentarii români ignoră voința românilor și nu vor să accepte faptul ca poporul român a votat trecerea la un parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari, a recurs la plângere penală împotriva Parlamentului României pentru abuz în serviciu.
,,Azi dimineaţă am fost la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Am depus o plîngere penală împotriva Parlamentului României pentru infracțiunea de Abuz în Serviciu. Pentru că în 2009 am votat trecerea la un parlamanet unicameral şi reducerea numărului de parlamentari”.
,,Conform Art. 297 Cod Penal: Abuzul în serviciu (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.
„Actul” în acest caz este revizuirea constituţiei conform Art. 151 din Constituţia în vigoare:
Procedura de revizuire
ARTICOLUL 151 (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
,,Este evident că trebuie modificată constituţia. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituționlă a României prin DECIZIA Nr.682 din 27 iunie 2012:
XII.1.4. Or, referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale. 1.5. Art.2 din Constituţie prevede în acest sens că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.” Cu privire la acest text din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat, de exemplu prin Decizia nr.419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.274 din 28 aprilie 2009, că „exprimă voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. 1.6. Întrucât pot exista situaţii în care problematica asupra căreia poporul este chemat să îşi exprime voinţa să afecteze interesele reprezentanţilor aleşi (cum este cazul reducerii numărului de parlamentari sau al reducerii indemnizaţiilor parlamentarilor), Comisia de la Veneţia, în documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenară (13-14 octombrie 2007), a reţinut că efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional. Totodată, este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau a altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ. Dacă însă are caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară. 1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului. 1.8. În acelaşi sens, într-o cauză în care a avut a se pronunţa cu privire la efectele referendumului consultativ, Curtea Supremă a Canadei a statuat că „ordinea constituţională canadiană existentă nu poate rămâne indiferentă în faţa expresiei clare a unei majorităţi clare a cetăţenilor din Quebec […]” exprimată cu prilejul unui asemenea referendum. (Renvoi relatif à la sécession du Québec, 1998, R.C.S. 217, paragraful 92). 1.9. Tot astfel, practica statelor democratice relevă faptul că reprezentanţii poporului sunt în mod substanţial legaţi de rezultatele consultărilor populare. Astfel, de exemplu, în Norvegia, un referendum consultativ a condus, în anul 1972, la respingerea aderării la Comunităţile Europene, în contextul în care majoritatea membrilor Parlamentului erau în favoarea aderării. Tot astfel, în Danemarca, un referendum consultativ a permis ca Actului Unic European, iniţial respins de Parlamentul danez, să fie ratificat. Aşadar, chiar dacă, teoretic, reprezentanţii aleşi ai poporului sunt liberi să decidă distinct de voinţa populară, în practică se supun acestei voinţe. 1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral. 1.11. Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale, desprins şi interpretat prin coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art.1 – Statul român, art.2 – Suveranitatea şi art.61 – Rolul şi structura (Parlamentului), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”.
,,Din punctul meu de vedere este evident că avem de-a face cu un abuz de care se fac vinovaţi toţi parlamentarii indiferent de partidul politic din care fac parte. Să vedem părerea procurorilor”,mai scrie Marius Pițigoipe blogul său.
Cei mai înalţi munţi vulcanici din România reprezintă, totodată, şi una dintre cele mai sălbatice zone din ţara noastră. Văile împădurite şi crestele semeţe se întind în patru judeţe ale ţării (Mureş, Bistriţa Năsăud, Suceava şi Harghita). Va prezentăm frumuseţile din aceşti munţi, în articolul-galerie de mai jos.
Dacă vă place campania realizată cu ajutorul Yahoo News! intrați și voi în comunitatea noastră de pe facebook printr-un simplu LIKE! Astfel ne veți ajuta și voi să promovăm cum trebuie VALORILE ROMÂNEȘTI!
Lacul Colibiţa
Pe malurile acestui lac de acumulare din Munţii Călimani se află staţiunea turistică cu acelaşi nume. Lacul a fost creat prin construcţia, între 1977 şi 1991, a unul baraj cu scop hidroenergetic pe cursul râului Bistriţa.
Lacul este întins pe 270 de hectare şi are o lungime de, atenție, 13 kilometri. Întinderea de apă se află la o altitudine de 900 de metri. Din zona lacului, pot fi admirate crestele Călimanilor.
Rezervaţia 12 Apostoli
Rezervaţia întinsă între pârâiele Neagra Sarului şi Poiana Negri este celebră pentru o serie de formaţiuni stâncoase neobişnuite. Stâncile seamănă extrem de mult cu oameni sau diverse creaturi, motiv pentru care au primit nume ca „Moşul”, „Mareşalul”, „Ramses”, „Mucenicul”, „Guşterul”, „Cămila”, „Dragonii”, „Cezar” sau „Nefertiti”. Aceste stânci alcătuiesc un soi de complex cunoscut drept „Tempul Uriaşilor”. La 12 apostoli se poate ajunge pornind pe un traseu care are că punct de plecare localitatea Gura Haitii.
Cascadele Tihu şi Băuca
Sunt două cascade ce pot fi vizitate de turiştii care aleg să pornească spre traseul de creastă al Călimanilor. În imaginea de jos, vedeţi cascada Băuca.
Vatra Dornei
Staţiunea suceveană este înconjurată de Munţii Călimani, Rodnei, Bistriţei şi Giumalău. Este atât staţiune balneară, cât şi destinaţie de schi, având parte de turişti tot timpul anului. Staţiunea are parte de un telescaun ce te poartă până pe Dealul Negru, de unde ai parte de un peisaj impresionant.
Poţi pleca şi într-o călătorie cu barca pneumatică pe Bistriţa, dar şi într-o tură călare. În staţiune, devine tot mai popular şi „nordic walking”, un sport în care se folosesc nişte beţe asemănătoare celor de schi. Şi un truc pentru cei care mergeţi cu copiii: dacă vreţi ca veveriţele din parcul central să se apropie de voi, strigaţi-le „Mariana” şi oferiţi-le câteva nuci.
Scaunul Domnului
Este un loc absolut special din Munţii Călimani și este cel mai cunoscut punct de atracţie al defileului Mureşului, fiind un vârf muntos care domina Deda Bistra. La o înălţime de 1381 m, platoul Scaunul Domnului veghează peste păduri şi sate, iar în spatele numele lui se ascunde o legendă care spune că acolo se afla scaunul de judecată pe care va şedea Domnul la Judecata de Apoi.
Platoul a fost format natural din zidurile stâncilor ce oferă o frumoasă panorama spre crestele mai înalte ale Călimanilor. În zonă, apele repezi de munte aduc cu ele păstrăvi, lipani sau lostriţe, în timp ce vânătorii sau turiştii pot avea surpriza de a se întâlni cu mistreţi, urşi şi căpriori sau chiar frumoşii cocoşi de munte.
Accesul la Scaunul Domnului se poate face pe mai multe trasee. Cel mai recomandat ar fi traseul ce porneşte din satul Deda-Bistra de pe DN 15 (Tg Mureş – Topliţa) şi urcă până la Vârful Zăpodia Ursului, de acolo ajungându-se prin Şaua Scaunului pe Vârful Scaunul (marcaj banda albastră).
Gura Haitii
Satul este un ideal punct de plecare în trasee din masivul Călimani. De aici porneşte şi un traseu considerat a fi„cea mai frumoasă potecă turistică din ţară”. Drumul, lung de 1,7 kilometri, duce de la Gura Haitii în Templul Uriaşilor, din Rezervaţia 12 Apostoli. Traseul traversează păduri de molid şi brad şi pajişti subalpine, putând fi parcurs fie pe jos, fie călare sau cu bicicleta.
Vârful Pietrosul Călimanilor
Este un vârf vulcanic, cel mai înalt din Munţii Călimani, cu o înălţime de 2.100 de metri. Traseele spre vârf sunt absolut superbe, mai ales cel care porneşte din Gura Haitii (localitate de la poalele Călimanilor) şi continuă prin zonele Cei 12 Apostoli şi Pietrele Roşii. Însă, mai sunt și alte modalităţi de a ajuns pe vârf.
Aplicația „Truecaller” („adevărata persoană care te sună”, în limba română) le arată utilizatorilor cine sunt persoanele de la care primesc apeluri, chiar dacă nu au numerele respective în telefon, relatează BBC.
„Dacă downloadezi Truecaller nu va trebui să ai niciodată grijă să îți salvezi contactele în telefon. Totul va fi în cloud”, a explicat Alan Mamedi, director executiv și cofondator al Truecaller.
Mamedi a venit cu ideea unei astfel de aplicații după ce s-a confruntat de foarte multe ori cu apeluri de la numere necunoscute la care nu știa dacă să răspundă sau nu. Fondatorul crede că aplicația sa ar putea fi instalată la un moment dat pe toate smartphone-urile din lume.
„Dacă primești un telefon de la un număr pe care nu îl ai, noi îți arătăm acea informație. Dacă e vorba de publicitate, de cineva care vrea să îți vândă ceva, noi te vom avertiza”, a explicat Mamedi pentru BBC.
Aplicația Truecaller folosește o bază de date cu peste două miliarde de telefoane pentru a le spune utilizatorilor cine îi sună. Pe anumite sisteme de operare ale smartphone-urilor, aplicația Truecaller le va arăta utilizatorilor numele persoanei care sună, de unde este aceasta și fotografia sa.
De asemenea, aplicația folosește informații adunate de la public pentru a recunoaște telefoanele de tip spam.
„În Marea Britanie sau în SUA, fiecare al șaselea apel este spam. În general, oamenii primesc mai multe telefoane spam decât de la rudele lor. Așa că aceasta este o problemă importantă și noi oferim o soluție pentru ea”, a explicat Nami Zarringhalam, cofondator al Truecaller.
Aplicația Truecaller: 200 de milioane de utilizatori
„Dacă primești un apel de la un număr pe care noi nu îl putem detecta, tu, ca utilizator, poți să adaugi acea informație. Însă avem parteneriate și cu alți furnizori de date pentru a umple golurile”, a mai spus Mamedi.
Deși unii experți spun că aplicația invadează viața privată a oamenilor (deoarece orice persoană cu care au vorbit la telefon le poate adăuga numărul în sistem), cofondatorul Truecaller nu crede că acest lucru este o problemă: „Este foarte ușor ca cineva să îți scoată numărul de pe site-ul nostru, nu este nevoie de nicio verificare”.
Mamedi și Zarringhalam au început să lucreze la aplicația Truecaller în anul 2009. În prima săptămână de la lansare au strâns 10.000 de utilizatori. Acum, au 200 de milioane.
„Anul trecut am crescut de la 100 la 200 de milioane de utilizatori”, a explicat Mamedi.
Mai mult, aplicația Truecaller a ajuns să fie folosită în moduri la care fondatorii nu s-au gândit atunci când au lansat-o.
„În India, înainte de a se urca într-un taxi, femeile verifică șoferul care le sună. Noi îi putem spune: „Cel care te sună chiar este un șofer de taxi””, a mai arătat Mamedi.
În prezent, aplicația Truecaller are, în medie, 63 de utilizatori noi pe minut.
Țipțerii (germană ,,zipser") sunt o minoritate de etnie germană,formată din coloniști germani aduși pe meleagurile României,mai precis în nordul țării în Maramureș și Bucovina, de către unul din cei mai luminați împărați din familia de Habsburg, Iosif al II-lea. Termenul țipțer este o adaptare în limba română a substantivului german Zipser. Acesta îi desemna pe locuitorii regiunii Spis din Slovacia de azi, care, în perioada în care Slovacia, alături de Maramureș și Bucovina, teritoriile unde au fost colonizați țipțerii, făcea parte din Imperiul Austriac.
Uneori termenul de ,,Țipțer”este folosit cu o oarecare notă de aroganță.Însă mulți din cei care îl folosesc nu știu adevaratul istoric al acestei etnii.Aceștia au un istoric zbuciumat și destul îndelungat,ajunși în ținutul Zips ,prin secolul al XII-lea,mutați din Bavaria și Saxonia de catre regii unguri Ștefan I și Stefan al II-lea. Termenul de ,,zipser” cum își spun membrii acestei comunitați ,derivă de la numele ținutul ,,Zips” ,ținut care pe vremea colonizării făcea parte din Imperiul Austro-Ungar,actualmente zona Spis din Slovacia,locul de baștină al acestei etnii.
Primii coloniști țipțeri au ajuns în Maramureș la sfârșitul veacului al XVIII-lea la Vișeul de Sus,în condițiile în care populația germană din comitatul Zips se confrunta cu o sărăcie generată de suprapopulare,atunci administrația imperială a decis să ofere populației posibilitatea de a se stabili în zonele mai puțin populate din Maramureș și Bucovina.
În 1775 se stabilesc la Vișeu familiile germane venite Austria (Salzburg si Tirol). Între anii 1776 – 1794 au venit și primii colonisti din Salzkammergut. În 1778 sosesc alte 25 de familii din Gmunden, majoritatea cu mulți copii, iar în 1784 sosesc familii din Bavaria.
Îndeletnicirea principala a țipțerilor a fost prelucrarea lemnului. Activitatea țipțerilor se materializează și prin prima fabrica de cherestea construită în anul 1809 prin magazinul statal (depozit) construit în 1817. În perioada 1809 – 1810 se populează și se formează cartierul țipțerai.
Țipțerii au primit misiunea de a exploata pădurile din zonă. Vreme de secole, așezările lor au devenit modele de exploatare forestieră responsabilă, într-o epocă istorică în care nici nu exista acest concept.
Țipțerii au tăiat pădurile, dar au înființat și pepiniere, iar multe dintre pădurile de azi sunt, de fapt, păduri replantate de coloniștii germani.
Pentru eficiența în muncă aceștia au construit drumuri și poduri peste ape și au folosit apele curgătoare de munte pentru transportul lemnului cu plutele.
Istoricul Mihai Beldean spune că împărații austrieci au apelat la țipțeri pentru că aceștia erau meșteri destoinici. “Trăind la poalele Munților Tatra, acolo unde fuseseră colonizați în secolul al XII-lea, țipțerii și-au demonstrat măiestria în prelucrarea lemnului“, spunea istoricul citat.
Numărul populației de origine germană și austriacă crescuse destul de mult,după cu se arăta în documentele timpului.La recesământul din anul 1977 sunt consemnați 3.430 de germani numai în orașul Vișeul de Sus.
Povești de succes
Stabilirea coloniștilor germanofoni în Maramureș s-a făcut fără probleme. Țipțerii au fost acceptați de românii, maghiarii și ucrainenii din Maramureș, iar coloniile lor au ridicat nivelul economic al zonei. Meșteri destoinici, ei s-au așezat în diferite așezări preexistente sau au creat unele noi. Mulți dintre ei se ocupă, întocmai precum străbunii lor, de exploatarea lemnului. Însă mulți au plecat în Germania. Un rând de țipțeri a plecat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,se arată într-un articol din cotidianul România Liberă.
Ei se temeau de represaliile sovieticilor. Și pe bună dreptate. Mulți dintre germanii din România au ajuns în lagărele din Urali sau din Siberia. Alți țipțeri au fost vânduți de Ceaușescu. Dictatorul comunist se comporta precum neguțătorii de sclavi, iar pentru fiecare etnic german care era lăsat să emigreze în Germania, cerea câte 15.000 de mărci, spun țipțerii care au mai rămas în Vișeul de Sus.
Nebunia lui Ceaușescu a distrus comunitățile de țipțeri din Bucovina, mai firave decât cele ale țipțerilor maramureșeni. Germanii din zona Zips au început să fie trimiși în Ducatul Bucovinei din 1805, după ce administrația habsburgică se convinsese de succesul colonizării acestei populații în Maramureș. Germanii s-au stabilit în zone precum Pojorâta,Cârlibaba, Gura Putnei, Solca, Voievodeasa și în multe alte localități.
Ultimii coloniști din categoria țipțerilor au ajuns în Bucovina în anul 1829. Și în ducatul Bucovinei, țipțerii s-au făcut remarcați drept muncitori cinstiți, harnici, ordonați și disciplinați. Pentru zona în care au fost așezați, venirea țipțerilor a fost de bun augur. Economia locală s-a dezvoltat, iar românii bucovineni i-au primit cu brațele deschise. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au început să se înmulțească și în Bucovina căsătoriile mixte din punct de vedere etnic, iar treptat, treptat copiii rezultați din aceste căsătorii au început să uite limba germană. Fenomenul s-a accentuat după dispariția Imperiului Austriac, care devenise, din 1867, Imperiul Austro-Ungar, iar limba germană și-a pierdut o parte din prestigiul social pe care îl avusese în calitate de limbă oficială a administrației habsburgice.
Țipțerii bucovineni au rămas în satele lor după Unirea Bucovinei cu Regatul României, iar în perioada interbelică au continuat să prospere. Însă tragedia lor a început în anul 1940, când rușii au ocupat Bucovina de Nord. Cei care au putut, s-au refugiat în sudul provinciei, care rămăsese sub administrarea guvernului regal de la București. A urmat tragedia celui de-al Doilea Război Mondial, când multe dintre așezările țipțerilor au fost grav afectate de lupte. Venirea rușilor în Bucovina a pornit din nou exodul țipțerilor spre vest. Unii au pornit în căruțe asemănătoare celor cu care veniseră în Bucovina strămoșii lor, cu un secol în urmă. Semnarea păcii i-a adus pe unii dintre țipțerii bucovineni înapoi la casele lor. Însă greutățile din ,,raiul“ comunist i-a determinat pe mulți oameni să emigreze, astfel că, în prezent, țipțerii bucovineni sunt mai mult o amintire păstrată între coperțile cărților de istorie.
Germanii din zona Zips au început să fie trimiși în Ducatul Bucovinei din 1805, după ce administrația habsburgică se convinsese de succesul colonizării acestei populații în Maramureș. Germanii s-au stabilit în zone precum Pojorâta, Gura Putnei, Solca, Voievodeasa și în multe alte localități. Ultimii coloniști din categoria țipțerilor au ajuns în Bucovina în anul 1829.
Povestea Brunei de Maramureș
Țipțerii nu au adus în Maramureș și în Bucovina doar tehnici mai moderne de exploatare a lemnului, un simț organizatoric dezvoltat și grija pentru replantarea pădurilor. Ei au construit o rețea funcțională de drumuri, dar au adus și rase mai productive de animale. În urma acestui fenomen a apărut una dintre cele mai renumite rase de bovine din România, Bruna de Maramureș. Această rasă este rezultatul încrucișărilor succesive între vacile brune aduse în 1881 de către țipțeri, din zona Austriei montane, cu rase locale, cum ar fi Sura de stepă și Mocănița.
Mocănița de pe Valea Vaserului ,Vișeul de Sus.
Cum vorbesc țipțerii
Dialectul țipțerilor diferă de cel săsesc. Modul în care pronunță cuvintele a fost influențat de modul de a vorbi al locuitorilor Austriei superioare. În timp, dialectul țipțerilor a suferit unele influențe românești și maghiare.
Cea mai importanta sărbătoare a lor este ,,Sărbatoarea țipțerilor" de pe Valea Vaserului. Ea continua o traditie mai veche, din sec. XIX, când plutașii țipțeri, butinarii și țapinarii se întreceau în diferite concursuri. De-a lungul timpului, țipțerii au avut meserii legate mai ales de constructiile civile sau de infrastructura: muncitori la tuneluri sau drumuri, dulgheri, zidari. Cei mai mulți au avut însa de-a face cu lemnul.
Acum, sărbătoarea este axată îndeobste pe componente etno-culturale, cum ar fi portul popular si tradiția orala.
În anul 2002, în orasul Viseu de Sus s-au declarat germani 1109 persoane. Din pacate, vechiul dialect țipțeresc este pe cale de disparitie.
Potrivit localnicilor, doar doi-trei batrâni din oraș îl mai știu vorbi, iar aici se gasește cea mai mare comunitate de țipțeri.
Alte comunitati au mai existat în cartierul Handal din Borsa, Maramures (acum mai sunt 2-3 familii), la Iacobeni și Cârlibaba în Bucovina (Suceava), precum și în nordul Maramureșului, teritoriu care apartine acum Ucrainei.
100 % Whey Protein este o formulă 100% ultrafiltrată din concentrat de proteină de zer, care conţine cantitatea corăspunzătoare de aminoacizi, şi măreşte eficient nivelul celui mai puternic antioxidant care se află în organism. Este o proteină concepută prin cale ultra şi microfiltrare, curăţat enzimatic cu conţinut scăzut de grăsimi şiclactoză, care deţine fracţiuni de proteină lactoglobulină, lactalbumină, lactoferrină şi immunglobulin.
